Isus Hristos – Lumina lui Dumnezeu în întunericul nostru

,,Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” ( Isaia 9 :1-2)

Una dintre bucuriile sărbătorilor de Crăciun sunt luminile. Deşi nu s-a definit în mod public naşterea Domnului ca o sărbătoare a luminilor, undeva în subconştientul tuturor oamenilor care se bucură de aceste sărbători lumina ocupă un loc aparte : un înger strălucitor se arată fecioarei Maria să o binecuvânteze, îngeri luminând Câmpia Betleemului pentru a aduce vestea bună a Naşterii unor păstori, o stea ce călăuzeşte nişte magi din Răsăritul îndepărtat. Iar interiorul se reflectă în exterior : străzi luminate cu forme şi lumini multicolore în centrul oraşului, curţi cu pomi luminaţi, luminiţele de pe brazii ce împodobesc interiorul caselor, case conturate în benzi luminate.
Nimănui nu îi place întunericul. El aduce o stare de nesiguranţă şi inconfort, o stare de frică şi un sentiment al singurătăţii. El se poate manifesta în formă fizică – noaptea, sau, mai rău, orbirea. Dar există o formă de întuneric mai rea decât toate – întunericul moral, care afectează toată fiinţa omului şi îl direcţionează spre Tatăl întunericului – Diavolul.
Cu 700 de ani înainte de naşterea lui Isus Hristos, profetul Isaia striga deznădăjduit unui popor încăpăţât să se întoarcă spre Dumnezeu lor, adevăratul Dumnezeu – Lumina. Dar ei au refuzat chemarea plină de dragoste şi au ales întunericul. Astfel că profetul nu poate decât să constate decesul unei naţiuni fără Dumnezeu şi să pună diagnosticul : ,, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întuneric beznă” (Isaia 8.22).
Cine nu cunoaşte istoria, va face greşeala să o repete. De aceea este foarte important să vedem paşii greşiţi, dar şi pe cei buni pe care i-au făcut cei ce au călcat pe pământ înaintea noastră. Oare la ce întuneric se referea profetul când a constatat bezna ce domnea în jurul lui în ţara lui Iuda ?
Prima constatare a întunericului o vede în caracterul, atitudinile şi comportamentul greşit al oamenilor, indiferent de categoria lor socială. O privire retrospectivă asupra primelor capitole din Isaia ne descoperă că iudeii erau obsedaţi de materialism (Isaia 5 :8 ,,înşirau casă lângă casă,…ogor lângă ogor). Nu era supărat Dumnezeu pentru că aveau lucruri bune în viaţă, ci pentru că erau preocuparea principală a vieţii lor. Cele 6 vaiuri pe care le rosteşte profetul sunt lovituri de pumnal date inimii lui Dumnezeu iubitoare. Minciuna şi răzvrătirea constituie o altă latură a caracterului lor (Isaia 5:18-19); amestecul valorilor ,,numesc binele rău şi răul bine, întunericul lumină şi lumina întuneric” (Isaia 5:20); plini de ei înşişi, socotindu-se ,,înţelepţi şi pricepuţi” (Isaia 5:21); viteji când e vorba de ,,amestecat băuturi tari” (Isaia 5:22); corupţi până în măduva oaselor (Isaia 5:23).
Dar întunericul moral nu se opreşte aici. Capitolul 7 ne descoperă o altă latură a întunecimii sufleteşti, una care îl batjocoreşte rău pe Domnul: ,,refuzul de a se încrede în Dumnezeu şi de a se baza pe Cuvântul Lui”. Împăratul Ahaz, unul dintre cei patru domnitori pe care i-a prin profetul Isaia pe tronul lui Iuda cât timp a fost prooroc al Domnului în Iuda, a fost atacat de o alianţă militară formată din Israel şi Siria. Ahaz a cerut sprijin militar imperiului Asirian, refuzând să se încreadă 100% în promisiunea lui Dumnezeu că El îi va izbăvi. Poporul asirian, un imperiu în plină expansiune, nu a aşteptat invitaţia de două ori. A venit, a invadat nu numai Siria şi Israelul, dar şi-a vărsat puterea nemiloasă inclusiv asupra celor care îi chemaseră, asupra Iudei şi Ierusalimului. Doar harul lui Dumnezeu i-a salvat.
Supărarea lui Dumnezeu a atins punctul maxim în momentul în care poporul a început să caute călăzirea în direcţii greşite: la mediumi, la ghicitori, în ocultism. ,,Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc…” (Isaia 8:19). Oare nu aveau Legea şi mărturia? Atunci pedeapsa a constat în părăsirea poporului şi lăsarea lui în a-şi urma pornirile inimii spre întuneric şi împietrire. A venit apoi peste ei războiul, bolile, …, în final robia babiloniană.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Întunericul a fost alegerea lor!
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Găsim o lume asemănătoare şi astăzi? Găsim întuneric în viaţa morală a poporului nostru?
DA. Dacă privim societatea noastră, vedem întunericul peste tot. Adică nu vedem nimic din pricina întunericului.
Întuneric în interesul pentru ocultism, astrologie şi spiritism. Oh, cât de drag ne este Harry Potter!
Întuneric exprimat în violenţa pe străzile marilor oraşe. Crima şi-a găsit cuibul pe străzile înguste, dar şi în marile târguri.
Întuneric exprimat în rasism: între clase sociale diferite, între români şi ţigani, între români şi unguri.
Întuneric în căsătorii anormale: trăirea în adulter înainte de căsătorie, căsătorii monoparentale, copii abandonaţi, divorţuri timpurii şi târzii, avorturi în normalitate, homosexualitate.
Întuneric în afaceri: banul – unitatea de măsură a valorii, profitul este factorul motivator, omul este valoros cât timp este productiv, adâncirea diferenţelor între clasele sociale: bogaţii devin mai bogaţi, săracii devin mai săraci, ingnorarea zilelor de odihnă, muncă peste măsură.

Acest întuneric a venit peste noi, deoarece l-am lăsat pe Dumnezeu la periferia vieţii sau l-am scos afară din viaţa şi inima noastră. Am fost creaţi pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu – să trăim şi să reflectăm caracterul Său, dar am ales în locul luminii adesea întunerecul şi să trăim fără El.

Este timpul să ne punem întrebări: care sunt căutările inimii tale? În cine îţi pui încrederea pentru viaţă: în Dumnezeu sau în oameni? Cât din regele Ahaz este în inima ta? Cât de multă încredere ai în Dumnezeu pentru călăuzire şi direcţie în viaţa ta? Când ai vorbit ultima dată cu El despre ce se întâmplă în viaţa ta?
Dumnezeu a avut în cele din urmă un mesaj de speranţă pentru poporul Său:
,,Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz…. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor (Isaia 9:1,6,7).
…Un Tată nu îşi poate uita copiii uşor, un logodnic nu îşi uită iubita inimii…chiar dacă i-a fost infidelă. Nu putem judeca inima lui Dumnezeu. Ea conţine o dragoste mai presus decât înţelegerea noastră. Lasă ca această dragoste să te cuprindă şi Lumina Lui să lumineze fiinţa Ta!

Reclame