Viteza ucide: tragedia ultimului mohican

,,Pasiunea este păcatul tinereţii. Mândria este păcatul vârstei mijlocii. Prejudecata este păcatul celor vârstnici.”

Deunăzi am recitit cartea lui James Fenimore Cooper. Am retrăit-o ca în copilărie când, ascuns seara sub plapumă şi cu lanterna în mână, citeam cu nesaţ istoriile cu indieni şi un soi de cowboy americani, cuceritori de pământuri ale lui Karl May, cărţile fantastice ale lui Jules Verne sau alte minuni ale copilăriei şi adolescenţei. Dar vârsta îşi spune cuvântul. Cândva citeam aceste cărţi cu o inimă aventurieră, visând noaptea ce citeam ziua. Acum, reluând unele dintre ele, le privesc prin multiple filtre. Să fie oare prejudecată?

M-am tot gândit la Uncas – ultimul mohican, cât de ieftin şi-a vândut pielea în finalul cărţii. Îl văd de-a lungul solicitantelor acţiuni militare un tânăr calculat, disciplinat, respectuos cu cei mai în vârstă. Pe măsură ce acţiunile se derulează, tânărul începe să facă greşeli, la început minore, dar culminând cu o greşeală majoră, care l-a costat însăşi viaţa lui. Autorul îl descrie pe Uncas deseori prin remarcile bunului său prieten, vânătorul Ochi de Şoim, punând greşelile tânărului prieten indian pe seama tinereţii şi a pasiunilor nestăpânite.

Pasiuni? Da! Se pare că păcatul tinereţii este PASIUNEA. Nu mă refer la pasiune în sensul atracţiei sexuale a indivizilor tineri, ci la pasiune ca energie ce acţionează cu nesăbuinţă. Cuprinşi de entuziasmul de a-şi realiza anumite proiecte sau de a atinge anumite vise, tinerii nu mai procesează mintal pericolele în care se avântă. Cu cât este mai mare valul, cu atât este mai mare provocarea. Deşi mental şi-au propus atingerea unui anumit scop, energiile pe care le declanşează în îndeplinirea lui sunt de natură emoţională.

Pasiunea lui Uncas – ultimul mohican a fost dragostea pentru o fată albă – Cora, de a cărui lume îl despărţea o prăpastie de nedespărţit. Împins de pasiunea tinereţii şi a eroului, încearcă să o salveze – fără să mai analizeze pericolul ce-l pândea; disperat să o apere de moartea ce o aştepta – se pune neglijent în postura de a deveni victimă a unui sălbatic feroce şi sângeros, aruncându-se neînarmat în faţa acestuia (cartea Ultimul mohican).

Pasiunea lui Asael, un tânăr luptător patriot şi mercenar în armata împăratului David în a-l urmări pe marele luptător Abner – în ciuda avertismentelor acestuia de a se înarma şi de nu se măsura în luptă cu el şi cu experienţa acumulată…l-au ucis (2 Samuel 2: 17-23 – Sfânta Scriptură).

Pasiunea lui Steve Irwin – The Crocodile Hunter de a provoca diferitele animale sălbatice, în special crocodilii şi aligatorii i-au adus faimă, dar şi moartea prematură. Un erou mort este totuşi un erou…mort.

Pasiunea lui Amnon, fiul lui David pentru o iubire interzisă, sora lui vitregă Tamara şi nestăpânirea acestor pasiuni, culminând cu un viol a adus în casa lui David sabia, dezbinarea între fraţi, iar în final….Amnon a plătit cu viaţa (2 Samuel 13 – Sfânta Scriptură).

Oare care este vârsta până la care explodează din noi verva efervescentă? Când începem simţirilor să le cedăm teren în favoarea raţiunii calculate? Oare când se împuţinează energia, creşte viclenia, iar în timp înţelepciunea?

Nu putem fi nedrepţi cu tinerii care debordează de pasiune. Exemple abundă în tineri eroi care au riscat şi au atins culmea. Dar modelul general este că abia experienţa, vârsta, gesturile calculate aduc Everestul la picioarele omului.

Cine ştie, poate autorul – Cooper se regăsea în tabăra celor bătrâni când a scris cartea…şi privea cu prejudecată tinereţea, o vreme a pasiunii care este primejdioasă. Şi ne-a avertizat.

Reclame

Milostenia: care este motivaţia ei?

Matei 6: 1-4


1. Definiţie dilematică:


Cineva îţi cere un peşte şi tu îi cumperi o undiţă şi îl înveţi să pescuiască. Este milostenie a-i da un peşte sau a-i cumpăra undiţa şi a-l învăţa să pescuiască?

Milostenia se referă la lucruri palpabile, practice, prin care împlineşti o nevoie imediată.

Milostenia face ca lăcomia şi ura să nu locuiască în inima omului pentru că acolo Dumnezeu aşează mila şi iubirea Sa.

2. Cum să faci milostenie?


Milostenia constră într-o:

widows-receiving-help.jpgtsunamirelief-2.jpg

§ Faptă practică care împlineşte o nevoie imediată a cuiva

§ Faptă ce are o motivaţie corectă din perspectiva lui Dumnezeu: mila


3. Cine să facă milostenie?


Există 3 principii creştine privind milostenia:

§ Principiul universalităţii: toţi ucenicii trebuie să practice milostenia. Cei săraci ar putea spune foarte uşor: Să dea bogaţii, că au de unde. FALS. Orice ucenic este chemat la a fi darnic şi milos.

§ Principiul procentului: milostenia se face procentual

§ Principiul motivaţiei: o motivaţie corectă – să te vadă Dumnezeu, nu oamenii

Predica rostita de Sandu Călbăjos in Biserica Penticostala Speranta, Cluj Napoca