Lucruri esenţiale despre rugăciune

1. Ce este rugăciunea?

Rugăciunea este modalitatea prin care omul intră în comuniune cu Dumnezeu prin înălţarea inimii şi minţii către El. Rugăciunea se manifestă doar în două moduri generale, găsite sub diferite forme, dar având acelaşi fundament: fie ca o plângere, o cerere de ajutor, o nevoie ce îşi aşteptă împlinirea de la Dumnezeu Tatăl şi Mântuitorul nostru, fie ca o comuniune în adorare şi contemplare a Fiinţei Eterne, nevăzute şi Supreme.

2. Cum ne vorbeşte Dumnezeu?

Dumnezeu ne vorbeşte despre Sine, despre oameni, relaţii şi despre tot ce cuprinde lumea prin Biblie (Sfânta Scriptură) – revelaţia specială, prin preoţi, prelaţi sau pastori – care desluşesc Cuvântul Său şi prin oameni care poartă în ei caracterul lui Dumnezeu. Dar revelaţia finală şi autoritară este Sfânta Scriptură.

3. Cum îi vorbim noi lui Dumnezeu?

Noi ne apropiem de Dumnezeu şi ne deschidem inima faţă de El prin rugăciune. Când se roagă, credinciosul trebuie să fie cu mintea curată, concentrat la rugăciune, deschis să primească din partea lui Dumnezeu o revelaţie.

4. De câte feluri este rugăciunea?

Rugăciunea este de patru feluri: de laudă sau adorare, de mulţumire, de mărturisire şi de cerere.

· În rugăciunea de ADORARE – îL glorificăm pe Dumnezeu pentru atributele şi Persoana Sa;

· în rugăciunea de MULŢUMIRE – îi mulţumim lui Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă;

· în rugăciunea de MĂRTURISIRE – îi mărturisim păcatele noastre şi îi cerem iertare prin jertfa Lui

· în rugăciunea de CERERE – aducem înaintea Domnului nevoile noastre şi ne mărturisim dependenţa de El

5. Unde se roagă credincioşii?

Ne putem ruga la Biserică, acasă, sau oriunde simţim nevoia să vorbim cu Dumnezeu. Ne putem ruga pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la şcoală, în uzină. Ne putem ruga pe câmp, în munţi, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Este foarte bine dacă reuşim să ne rupem de gălăgia oraşului şi să ne retragem într-un loc mai liniştit. Asta, ca să ne putem concentra mai bine la rugăciune şi la Dumnezeu, dragostea spre care ne înălţăm inima. Omul trebuie să facă linişte în sine însuşi ca să se poată închina lui Dumnezeu.

6. Când se roagă credincioşii?

Înainte de masă, după masă, dimineaţa, seara, şi oricând simţim nevoia să vorbim cu Dumnezeu. Nu există un orar al rugăciunii, deşi cel mai bine este să ne rugăm atunci când suntem cei mai odihniţi. Găsim în Sfânta Scriptură oameni care se rugau de 3 ori pe zi – Daniel (Daniel 6:13); David îl lăuda pe Dumnezeu în închinare de 7 ori pe zi (Ps. 119: 164); Mântuitorul Iisus Hristos le descoperă sursa puterii Sale ucenicilor în timpul de rugăciune pe care îl petrecea deseori în dimineţile în care ei se odihneau sau în serile în care ei mergeau să se odihnească (Ev Matei 14:23). Apostolul Pavel îndeamnă credincioşii să se roage ,,neîncetat” (1 Tesal. 5:17) – ceea ce înseamnă să trăieşti într-un spirit permanent al rugăciunii.

7. Care este poziţia pentru rugăciune?

Nu există o poziţie specială pentru rugăciune, deşi Biserica a considerat în cursul veacurilor că rugăciunea pe genunchi exprimă cel mai bine supunerea, închinarea şi ascultarea care i se acordă atât regelui ca suveran şi cu atât mai mult lui Dumnezeu ca şi Creator şi Susţinător al Universului.

În limba ebraică şi în limba greacă există patru cuvinte care se referă la rugăciune ca mod de închinare:

  • ebr. shachah care înseamnă proşternere, a omagia (Genesa 18:2)
  • grecescul proskuneo care literalmente înseamnă a săruta arătând reverenţa (Ioan 4:21-24)
  • gr. latreuo care înseamnă a sluji, a lucra (Matei 4:10; Evrei 9:9,10; Apocalipsa 22:3)
  • un cuvânt înrudit este leitourgos care înseamnă o lucrarea preoţească din care provine cuvântul liturghie.

8. Ce schimbări produce rugăciunea în viaţa noastră?

Deşi rugăciunea este considerată de oamenii moderni ca un obicei superstiţios, influenţaţi mai ales de filosoful Nietzsche, care afirma „Este ruşinos să te rogi”, noi considerăm că efectele pe care le aduce rugăciunea în viaţa unui om nu le poate înlocui nimic altceva.

Omul este alcătuit din entitate materială – trupul şi entitate imaterială sau spirituală – sufletul. Aşa cum trupul nu poate trăi în independenţă de mediul înconjurător – deoare are nevoie de aer să respire, tot aşa sufletul a fost conceput de Dumnezeu să trăiască într-un mediu spiritual, care, deşi invizibil, ne înconjoară în permanenţă. Oxigenul sufletului este rugăciunea.

Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă ea este făcută în mod corect. „Nici un om nu s-a rugat vreodată fără a învăţa ceva”, scrie Emerson. Efectele ei se văd în cel puţin 3 lucruri tangibile:

· Efect psihologic şi moral: Transformarea caracterului şi a comportamentului celui care se roagă. Acestui om i se întăreşte simţul spritual şi moral. Dacă un anumit grup social practică rugăciunea – s-a demonstrat că acesta se caracterizează printr-un sentiment al datoriei şi al răspunderii, un nivel mai scăzut al egoismului şi urii şi o mai mare bunătate arătată celorlalţi.

·

· Efect psiho-fiziologic: influenţă asupra sănătăţii şi funcţionalităţii organismului, observată prin linişte interioară, armonie morală şi spirituală, putere mai mare de a îndura sărăcia, calomnia, grijile, de a suporta mai uşor durerea, boala şi moartea. Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual dobândit prin ereditate şi prin educaţie

·

· Efectul curativ: s-au constatat şi înregistrat foarte multe cazuri în care oameni bolnavi au fost vindecaţi aproape instantaneu de afecţiuni cum ar fi lupusul feţei, cancerul, infecţiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonară şi osoasă. Fenomenul se produce aproape întotdeauna în acelaşi fel – o durere puternică, apoi senzaţia de vindecare. Într-un timp relativ scurt simptomele şi leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explică printr-o accelerare extremă a proceselor normale de vindecare. ( Ultimul punct a fost o prelucrare din articolul ,,Rugaciunea” al dr. Alexis Carrel, având ca sursă Casa de Editura Viata Crestina şi pagina de internet http://www.profamilia.ro).

Reclame

Păcatul

  • Păcatul umblă întotdeauna în haită. Furtul se acoperă cu o minciună. O minciună se acoperă cu alta. Şi aşa se formează un lanţ vicios…pe care doar pocăinţa şi credinţa în Hristos îl poate rupe.
  • Căderea în păcat are anumite etape: 1. înşelare 2. înfăşurare 3. împietrire 4. paralizare ( Evrei 12:1; Evrei 3:13)
  • Nu cultivaţi păcatul în viaţa voastră. Făptuit în fiecare zi, făptuit constant, omoară sensibilitatea la păcat din noi. Nu ne mai doare. Ne împietreşte.

Mersul vieţii creştine: cu roata de rezerva sau roata de rulaj? ep. 2

Unul dintre cele mai importante elemente care susţin viaţa creştină, chiar temelia acesteia, este Cuvântul lui Dumnezeu – Sfânta Scriptură.

După ce Duhul Sfânt atinge un om folosindu-se de adevărurile Scripturii şi îl face conştient de viaţa păcătoasă pe care o trăieşte (Rom 10:8-18), decizia acestuia îl poate strămuta în viaţa veşnică. Astfel, problema sufletului ajunge să fie rezolvată, cu toate că acest moment al mântuirii trebuie să se continue cu un proces pentru toată viaţa. Omul îşi găseşte sensul vieţii şi mântuirea.

Dar rămâne de rezolvat o altă problemă, care poate afecta mântuirea – problema vechiului tipar de viaţă. De aici începe lupta pentru sfinţire, o luptă dureroasă cu vechile tipare de gândire, cu vechile obiceiuri. Această luptă cu vechea fire (Rom 7:14-25) este foarte frustrantă şi dureroasă. Miza acestei lupte este formarea chipului lui Hristos în noi, o asemănare în caracter, în gânduri şi acţiuni cu Domnul Isus Hristos.

Sfântul apostol Pavel ne descoperă acest adevăr în 2 Corinteni 3: 18 ,,Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

Un rol deosebit – aş spune, chiar fundamental pentru transformarea hristică îl are citirea şi meditarea Sfântei Scripturi. Sunt indispensabile şi celelalte discipline spirituale: rugăciunea, postul, solitudinea, dar prioritar transformării mentale este Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel accentuează acest lucru în Ep. către Romani 12: 2 ,, Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Acest exerciţiu nu este uşor, chiar dacă îL iubeşti pe Dumnezeu, deoarece cititul – ca formă de educare – a devenit un lucru absent în timpurile noastre. Imaginile reprezintă trendul, iar formatele, oricare ar fie ele: jpg, jpeg, tiff, gif, png, sau în formă video: mpeg, avi, asf, wmv, mp4 – sunt deliciul tinerilor, dar şi al celor mai în vârstă. Se formează astfel o generaţie a youtubiştilor. Trist este că, realizăm în cele din urmă, că în locul unor generaţii de creştini transformate, avem o generaţie deformată, cu o dinamică a valorilor distorsionată.

roata-de-lemn

……………………………………………………………………..

Soluţia este întoarcerea la Sfânta Scriptură.

Ea trebuie să facă parte din viaţa noastră, să ne bazăm pe ea, să ne încurajăm din ea, să ne hrănim din ea, să ne bazăm pe promisiunile ei. De aici imaginea din titlu: roată de rezervă sau de rulaj?

Nu vreau să cad în derizoriu, dar imaginea ar trebui să fie destul de sugestivă. Roata de rulaj – sau roţile – este ,,sistemul” pe care lăsăm toată greutatea maşinii în deplasare. De fapt, ea ne uşurează deplasarea. O roată defectă, spartă, dezumflată, opreşte o maşină, oricât de mică sau mare ar fi ea. Este normal ca o maşină să aibă parte integrantă a construcţiei ei roţile. Ar fi o aberaţie să mergi la showroom, să îţi cumperi o maşină şi să ţi se ofere fără roţi. Ieşi în curte să îţi vezi maşina nou-nouţă şi…nu are roţi. Tot aşa, viaţa creştinului fără Hristos şi fără Scripturi este o aberaţie. Este un non-sens, o propoziţie fără subiect şi predicat.

Un alt element ce nu ar trebui să lipsească din ,,recuzita” unei maşini este roata de rezervă. Ea stă cuminte în portbagaj într-un loc special conceput pentru ea sau este ţanţoş fixată pe o portieră exterioară în spate. Este importantă, dar…se poate şi fără ea…până dă maşina de necaz, până se sparge una dintre celelalte. Atunci ea devine centru atenţiei, un MARE AJUTOR în situaţia disperată şi urgentă apărută.

Oare nu ne vorbeşte fiecăruia dintre noi istoria tăcută a roţii de rezervă? Oameni care îl iubim pe Dumnezeu şi ne hrănim din Cuvânt doar la vreme de necaz. Alergăm să găsim răspunsuri pentru viaţă doar când nu mai avem altă soluţie. Oare ce îmi vorbeşte Dumnezeu acum? Când sunt copiii bolnavi, ai datorii, situaţia într-o relaţie este delicată şi dificilă, divorţul se prefigurează la orizont urât, nervii cedează, depresia ucide, firma falimentează…căutăm roata de rezervă.

……………………………………………………………………..

Să ne întoarcem la Sfânta Scriptură în vremurile bune. Să facă parte din viaţa noastră.

Dacă cauţi nişte legi morale care sunt general valabile oriunde şi oricând, un punct care nu se clatină:

Ps.18:30 b Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

19:9 Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Dacă cauţi o viaţă sfântă şi putere împotriva ispitelor, poftelor:

Ps. 119:9 Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.

Ps. 119:11 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Ps. 119:92 Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.

Dacă viaţa te-a lovit şi eşti dezamăgit de evenimentele din jurul tău:

Ps. 19:7 Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul;

Ps. 119:28 Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!

Ps. 119:42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvântul Tău.

Dacă ai nevoie de înţelepciune şi îndrumare printre nisipurile mişcătoare ale vieţii:

Ps. 19:7 Mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

Ps. 119:105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.

Dacă ai nevoie de bucurie necurmată în inimă:

19:8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.

………………………………………………………

Să ne întoarcem la Sfânta Scriptură, la esenţă, la Isus Hristos, Mântuitorul nostru.

Puterea unităţii în zilele din urmă

Conferinţă de tineret a Bisericilor Penticostale din Cluj Napoca

,,Puterea unităţii în zilele din urmă

În Bisericile Penticostale din oraşul Cluj Napoca sunt peste 2500 de tineri. Diverse întâlniri ocazionale la conferinţe naţionale au confirmat lucrul acesta. Realizând existenţa acestui mare potenţial, liderii de tineret din aceste biserici s-au întâlnit de mai multe ori împreună şi au căutat modalităţi practice de apropiere, de cunoaştere şi de conlucrare a tuturor acestor tineri implicaţi în Bisericile Penticostale. Scopul propus al liderilor de tineret este pregătirea unor lideri pentru generaţia ce vine, dar şi motivarea acestora să iasă cu Evanghelia în societate, între colegii şi prietenii lor.

Pe un astfel de fundal – al unităţii şi al puterii ce se declanşează în unitate – s-a născut ideea primei Conferinte de tineret din Comunitatea Penticostală din Cluj Napoca. Ea a avut loc în data de 8 noiembrie 2008, la Biserica Penticostală nr. 5 (Albini) din Cluj-Napoca, de la ora 17:00. Conferinţa a avut ca temă: “Puterea unităţii în zilele din urmă“ şi l-a avut ca invitat special pe pastorul Nelu Brie din Sibiu.

Seara a fost deschisă de pastorul Ilie Sătmărean, iar timpul de rugăciune, laudă şi închinare în cântare a fost condus de tinerii din Zorilor. Tinerii au fost motivaţi în mai multe rugăciuni orientate spre unitate, de Costel Sofronie – ,,în unitate găseşti ajutor în nevoie”, Dănuţ Aşchilean – ,,unde sunt adunaţi oameni în prezenţa lui Dumnezeu, El lucrează: ridică poverile şi înviorează” şi Marcel Şaitiş – ,,tinerii uniţi la aceeaşi targă pot aduce colegii lor din lume în faţa lui Isus Hristos pentru vindecarea sufletului“(Mc. 2).

Predica conferinţei a fost rostită de pastorul Nelu Brie, pornind de la textul din Deuteronom 32:29-30, în care ,,unul singur ar urmări 1000 de vrăjmaşi, iar doi ar pune pe fugă 10.000 de duşmani”. Într-un stil debordant, accesibil şi împletit cu experienţe personale a dezvăluit rând pe rând (1.) Condiţiile în care ne putem uni (Efes. 4:4-6), (2.) Modalităţi practice de manifestare ale puterii în unitate: biruinţa forţelor demonice, putere în ispite, biruinţă în încercările şi crizele vieţii şi (3.) Persoanele cu care începe unitatea: doi sau trei.

Dumnezeu şi-a făcut simţită prezenţa în imnuri, rugăciuni şi predică, iar întreaga atmosfera a fost de cer. Au demonstrat-o lucrul acesta şi rugăciunile prelungite de laudă, adorare şi mulţumire de la sfârşitul conferinţei. Tinerii prezenţi la conferinţă au înţeles clar mesajul: ,,trebuie să ne unim”, ultimele cântări accentuând acest lucru: ,,Suntem o familie unită – familia Domnului Isus”.

Începutul maturităţii…acceptarea responsabilităţii

Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci începe cu acceptarea responsabilităţii.

,,Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut, şi m-am ferit să vă arăt gândul meu. Eu îmi ziceam: Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea. Dar de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotpternic dă priceperea. Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.” Iov 32:6-10

responsabilitate


Valori mai importante ca viaţa însăşi…

În viaţă sunt lucruri mai importante decât viaţa însăşi

,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să îşi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Matei 16:24-26