BUCURIA VIETII… DE DINCOLO…

REMEMBER DANIEL DAVID – UN CALATOR AJUNS ACASA

A trecut un an de când Daniel a plecat dintre noi. A plecat ACASĂ. Am fost frământat multă vreme de întrebarea: DE CE…? De ce el? De ce aşa tânăr? De ce bolnav? De ce în familia lui trebuia să se întâmple tragedia? De ce suferinţa celor care rămân în urmă? …

Răsfoind prin calculatorul meu zilele trecute, am fost surprins să găsesc un filmuletz. L-am făcut cu puţin înainte de moartea lui. De fapt, l-a făcut soţia mea, Ioana, în timp ce noi eram în misiune în Biserica de pe Scorţarilor – Cluj Napoca. Acolo l-am găsit pe Daniel, un om devotat Domnului. Cânta cântarea ,,Sunt un pribeag…călător spre ţara mea…CERUL!”

Nu ştiu dacă s-a gândit că va ,,trece aşa de repede Iordanul” cum spunea în cântec. AM VENIT PE RÂND ŞI PLECĂM PE SĂRITE.

Oricum, este un prilej de meditaţie pentru fiecare dintre noi acest remember. Nu ştim când ne vine rândul plecării ACASĂ, dar e important să avem această aşteptare în inimile noastre.

Plecarea noastră nu trebuie să fie o tragedie. Am luat câteva gânduri ale unui prieten bun, Nelu Ciobotă, şi le-am adus în faţa noastră ca încurajare pentru cei au fost atinşi de această UMBRĂ A MORŢII în vreun fel sau altul.

In filmul urmator il puteti vedea pe Daniel in partea dreapta, in cadrul grupului de baieti. Daniele, ne vom revedea ACASA. Ne lipsesti!

BUCURIA VIETII… DE DINCOLO…

– o alta viziune asupra mortii

In timp ce dormea noaptea in pat, unul dintre prietenii mei, impreuna cu sotia lui au fost intoxicati accidental cu monoxid de carbon – gaze de la o soba defecta.

Este foarte interesant ce istoriseste el:

************************

“Deja am plecat ‘DINCOLO, pe lumea cealalta’…eram in moarte clinica…

Eram intr-un puternic fascicol de lumina, care m-a ridicat deasupra casei, am trecut prin tavan, si ma inaltam spre nori. Imi vedeam trupul din afara.

Era un fascicol de lumina compus dintr-un fel de dragoste lichida, un fel de riu, ceva ce ma umplea si ce nu pot descrie.

Vedeam Lumina, simteam acea dragoste si pace care pur si simplu NU pot fi descrise in cuvinte.

In momentul acela IMI DOREAM SA AJUNG “DINCOLO” !

Nu exista nici un fel de confuzie, nici un dubiu. Intelegeam clar ce se intampla. Vederea mea era diferita – vedeam in acelasi moment de jur imprejur, deasupra si dedesupt, in fatza si in spate, nu doar intr-o singura directie, ca pe pamant.

Nu ma mai interesa NICI de copiii mei, NICI de sotia mea, NICI de casa mea, NICI de prietenii mei, nu ma mai interesa ABSOLUT NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC de pe pamant. Nu era egoism, ci era o DEZLIPIRE TOTALA, FARA ABSOLUT nici un regret.

Doream din tot sufletul sa fiu DINCOLO !!

Eram cu totul desprins de pamant.

Imi doream cu toata puterea sa ajung la DRAGOSTEA si PACEA care veneau din acea Lumina, imi doream LINISTEA, FERICIREA si ODIHNA care veneau de la Dumnezeu.

Mi-am vazut de sus casa, masina, becul din fatza casei, totul se vedea de deasupra.

Cand sufletul mi-a iesit din trup, tot ce era legat de lumea aceasta A INCETAT!

Nu mai aveam nici o legatura cu lumea aceasta.

Fascicolul s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte si am inceput sa urc spre ceruri.

Am inceput sa aud o muzica extraordinara – era o muzica cum nu se poate descrie.

Am vazut o poarta mare si alba, dinspre care curgea acel riu de dragoste.

Dar atunci, intr-o fractiune de secunda, mi-am vazut cei 5 copilasi ramasi pe pamant.

Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a spus: “Vii sau te intorci la ei?… Alege unde vrei sa te duci: vii in cer, sau sa te intorci pe pamant.”

Undeva in fatza am vazut-o pe mama mea, un prieten si alti cunoscuti ai mei, care sunt morti. Era ca un fel de galerie care ma strigau. Ma simteam erou.

Dar m-am uitat la cei 5 copii ai mei si i-am vazut asa de tristi.

Duhul mi-a aratat din nou imaginea de pe pamant.

Erau cei 5 copii ai mei si in spatele lor 2 sicrie – eu si sotia mea.

Atunci am TRAIT durerea copiilor mei… L-am vazut pe micutul meu de 4 ani cu mutritza lui de copil necajit.

In clipa aceea Dumnezeu mi-a spus: “Copiii acestia sunt responsabilitatea ta!”.

M-am uitat din nou la cer, am inteles ca eu voi ajunge intr-o zi in cer, asa ca am spus: “Doamne, de dragul copiilor mei ma intorc pe pamant.”

Am revenit, riul acela de dragoste m-a adus inapoi, am trecut din nou prin nori, am intrat prin tavan si am ajuns inapoi.

Moartea NU M-A DURUT DELOC.

Am ales sa ma intorc pe pamant, la copilasi si la sotie, dar cu extraordinar de multa parere de rau pentru ceea ce am lasat DINCOLO!”

************************

Am fost foarte, foarte impresionat de ceea ce mi-a istorisit prietenul meu.

Toata perspectiva asupra mortii se schimba dupa astfel de momente.

Moartea ramane o durere imensa DOAR pentru cei ramasi in urma, pe pamant, dar DINCOLO de moarte este o bucurie fantastica pentru cel plecat in vesnicie, DACA L-a slujit pe Dumnezeu in viata de pe pamant. Pentru cel care moare, daca L-a slujit pe Dumnezeu pe acest pamant, DINCOLO Il intalneste TOT pe Dumnezeu.

Daca nu L-a slujit pe Dumnezeu pe pamant… dincolo il intalneste… pe cel pe care l-a slujit.

Dar atentie! Nu poti sa slujesti decat ori lui DUMNEZEU, ori diavolului. Nu exista alta alternativa si nici neutru nu poti fi.

Cui slujesti tu?

Fie ca traim, fie ca murim, pentru Domnul traim si pentru Domnul murim.

Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.

Ioan Ciobota – http://ioanciobota.wordpress.com/

Reclame

3 gânduri despre „BUCURIA VIETII… DE DINCOLO…

  1. Chiar zilele astea am citi o mica brosura despre moartea clinica.Era vorba de o persoana renumita din lumea larga ,cu pozitie ,bani,trai bun dar departe de Dumnezeu chiar ii ura pe pocaiti ,era din Moscova .A vazut exact ce a vazut fratele raiul si iadul .I s-a ingaduit sa se intoarca pe pamint si sa spuna ce a vazut si auzit .De atunci marturiseste la toata lumea ,ca trebuie sa se pocaiasca in ciuda faptului ca traieste intr-o tara comunista .Mare este Dumnezeu ,Slavit sa fie in veci!

  2. Catre Alexandrina:
    Buna Alexandrina. Am vazut ca ai lasat la mormantul lui Daniel o poezie foarte frumoasa. De ce nu ai posta-o aici? Doar daca doresti lucrul acesta. Domnul sa te binecuvanteze! Am vrut sa fac rost si de poza aceea pe care ai facut-o la Biserica de pe Batozei, dar nu am stiut de unde sa o iau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s