Nobleţea unei femei

,, Femeia se naşte aristocrată, şi, dacă se dovedeşte demnă moral, este egală cu regii.”

Întotdeauna când se încearcă să se facă un comentariu asupra unui anumit text, una dintre premise este aceea de a încerca să intri în pielea autorului acelei sintagme, să pătrunzi în lumea lui, în mediul care l-a influenţat, atât de natură socială, cât şi de natură economică, politică, curente literare şi câte alte lucruri care nu influenţează viaţa unui om !

nobletea-femeii.jpgDe aceea, cei care nu dispun de majoritatea acestor elemente, vor fi foarte subiectivi în comentariile lor pe astfel de teme.

Alături de aceştia, şi eu voi fi destul de subiectiv în aprecierile pe care le voi face asupra acestui citat, tocmai pentru că nu deţin deocamdată prea multă informaţie despre autor, deşi am citit câteva cărţi ale lui.

Dostoievski a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai literaturii ruse. Părerea lui despre femei are rădăcini în contactele pe care le-a avut cu acestea şi probabil şi din cauza faptului că era creştin.

,, Femeia se naşte aristocrată scoate în evidenţă faptul că ea a fost creată să fie o fiinţă nobilă, nobleţe care se regăseşte în chiar cuvintele lui Dumnezeu din Genesa la crearea primilor oameni: ,, Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră .”

Originea ei aristocratică sau nobilă o putem regăsi când parcurgem mai departe Sfintele Scripturi, deoarece o găsim ca fiind cea care împlineşte bărbatul, cea care îl încoronează, cea care face ca viaţa lui să fie plină de frumuseţe şi să aibă un rost pământesc. Ea dă un rost muncii pe care o trudeşte bărbatul de-alungul vieţii prin procreere. El îşi găseşte un sens în viaţă ştiind că toată munca şi investiţia umană îşi găseşte împlinirea în urmaşii lor.

Chiar dacă mulţi acuză femeile pentru slăbiciunile lor, iar societatea vorbeşte despre acest ,, vas mai slab “ în termeni vulgari, ele sunt o binecuvântare pentru omenire. Fără femei viaţa nu s-ar perpetua.

Fără ele, viaţa nu ar mai avea culoare, miros, gust, plăcere, împlinire. Probabil ar fi ca o mâncare făcută la repezeală viaţa, iar tonalitatea predominantă a ei ar fi negrul şi griul.

Când apostolul Petru vorbeşte despre femei, numindu-le ,, vase mai slabe “ (1 Petru 3:7 ), nu se referă la capacitatea lor intelectuală, cum cred foarte mulţi, ci la sensibilitatea lor, la faptul că ele sunt mai emoţionale, pun toate lucrurile la suflet mult mai repede decât bărbaţii. De aceea, ei sunt sfătuiţi de apostol, în acelaşi verset, să fie înţelepţi cu ele şi să le cinstească.

În multe culturi femeia este văzută doar ca o ,, purtătoare de copii”, sau ca o slugă pe lângă casa omului, un rău necesar. Din acest fel de gândire a societăţilor umane nu poate ieşi nimic bun. Acest fapt este observabil mai ales în Asia, în special în India şi în ţările foarte sărace din acea zonă asiatică, unde femeile sunt privite ca nişte animale aproape. Acolo unde într-o familie se nasc mai mult de trei fete, în special în India, de la 10 ani sunt trimise la templele hinduse drept cadou idolului Hindu şi altor idoli asiatici, unde vor practica prostituţia rituală în cinstea acestor idoli păgîni. Alte fete, din familiile foarte sărace sunt vândute oamenilor foarte bogaţi pentru a fi sclave. Unele din aceste fete nu-şi vor mai revedea niciodată familia. Unii oameni foarte bogaţi, când îşi construiesc palatele, au obiceiul să ia o fată fecioară şi să o îngroape de vie în zid drept ofrandă zeilor hinduşi, ca aceştia să îi apere de rău.

Dumnezeu a declarat însă că femeia are valoare în ochii Lui, aceeaşi valoare pe care o are şi bărbatul, însă ,, ca funcţie” , folosind termenii militari, ea are ca autoritate deasupra pe bărbatul ei.

Ea este o aristocrată prin naştere, însă ea poate deveni o regină, dacă prin viaţa ei morală dovedeşte un caracter regesc.

Dostoievski nu vorbeşte în acest citat decât despre ceea ce poate deveni o femeie atunci când îşi creşte şi îşi cultivă caracterul, când şi-l ,, lucrează” şi îl înfrumuseţează prin cultivarea a tot ceea ce este bun, plăcut, moral, estetic, latura cea mai predominantă fiind cea morală. El priveşte doar partea pozitivă, considerând că o femeie nu ar trebui să decadă din poziţia aristocratică pe care o deţine, nu ar trebui să ajungă la depravare, la starea de epavă a societăţii.

Din păcate, viaţa ne descoperă şi acest aspect al ei. Nimeni nu şi-a dorit vreodată să ajungă alungat din societate şi declarat un putregai al ei. Dar caracterul deficitar, sau chiar ,, glumele amare ale vieţii” i-au aruncat pe unii într-o astfel de groapă de gunoi social, la marginea societăţii. Femei cu educaţie bună, crescute exemplar, cu o viaţă morală exemplară, au ajuns datorită unor decizii greşite în viaţă să aibă eşecuri răsunătoare. Singure, fără sprijin lângă ele în vremurile tulburi ale vieţii, au luptat pentru supravieţuire lăsând la o parte toate demnităţile lor morale. Au câştigat pe de o parte, dar şi-au pierdut demnitatea, şi-au pierdut respectul din partea societăţii aşa-zisă morală.

Un exemplu asemănător îl găsim în Biblie, în Evanghelia după Ioan, în al patrulea capitol, în persoana unei femei, numită generic ,, samariteanca de la la fântâna lui Iacov.”

Legile samaritenilor erau asemănătoare cu cele ale evreilor, şi erau foarte mult influenţate de cele ale evreilor. Apăruse tradiţia orală, care deja în Iudeea avea o vechime de aproape 200 de ani, tradiţie căreia i se împotrivise Domnul Isus Hristos în nenumărate discuţii pe care acesta le-a avut cu fariseii şi cărturarii.

Una dintre legile pe care ei o interpretaseră foarte flexibil era cea privitoare la despărţirea în căsătorie din cartea Deuteronom 24:1. Unii evrei, din şcoala unui învăţat mare, vicepreşedintele Sanhedrinului, numit Şamai, interpretau acest verset conservator, şi spuneau că un om nu are voie să divorţeze de soţia lui, decât atunci când acesta dovedea că ea l-ar fi înşelat, săvârşind adulter. Cealaltă şcoală de gândire aparţinea unui alt mare învăţat, Hillel, preşedintele Sanhedrinului, care susţinea că o femeie putea fi lăsată chiar când săvârşeşte o greşeală mai mică, cum ar fi arderea mâncării. Ba, unii rabini au ajuns până acolo încât să spună că o femeie poate fi lăsată de un bărbat, când acesta îşi găseşte o altă femeie mai frumoasă decît nevasta lui.

Să privim puţin la samariteancă prin această prismă a tradiţiilor din vremea aceea. Îşi dorea mult să fie iubită şi preţuită, să aibă valoare în ochii bărbatului ei. Poate că nu strălucea de frumuseţe, însă proastă nu era, după cum reiese din discuţia cu Domnul Isus Hristos, chiar fiind interesată de lucrurile spirituale. Primul ei bărbat a găsit că este prea deşteaptă pentru el. Întrebările ei îl sâcâiau. Îl deranja că nu putea să îi dea răspunsuri la ele. În timp, s-a inhibat. Şi… a divorţat de ea. Ea nu avea dreptul să divorţeze. Doar bărbăţii aveau acest drept. Şi … a fost foarte dezamăgită. Vroia să fie iubită, poate şi un pic înţeleasă…N-au fost uşoare momentele de după divorţ. Nu vroise ca aşa să se termine totul. Nu ei.

A venit apoi un timp când un alt bărbat a început să o curteze. A aşteptat un timp, şi părându-i-se serios, a acceptat să se mărite cu el. A încercat să nu îl mai supere cu întrebările ei. Dar într-o zi, a ars mâncarea. Şi…totul s-a sfârşit cu un nou divorţ. Reuşise să îl iubească, încercase să îi fie pe plac, iar el…a dat-o afară din viaţa lui. Durere. Dezamăgire. Întrebări fără răspuns. Priviri întrebătoare spre cer.

Doi bărbaţi au dat-o afară din viaţa lor. Oare nu era bună de nimic ? Oare ce trebuia să schimbe în viaţa ei ? Oare va mai exista vreun alt bărbat care să o iubească şi să o accepte aşa cum este ea ?

…Apoi a venit al treilea … al patrulea…al cincilea…şi toţi au părăsit-o. Îşi dorea cu disperare să fie iubită, să fie înţeleasă. Nimeni nu putea face asta. Nu îşi dorise niciodată să îmbrăţişeze atâţia bărbaţi, să se culce cu ei, să îi schimbe unul după altul. Căzuse într-un joc al vieţii pe care ea nu îl putea controla, în care se simţea ca un animal prins într-o cuşcă, fără nici o portiţă de ieşire dintre gratiile reci şi dominatoare.

A început să aibă o părere foarte proastă despre ea. Această părere i-a fost confirmată de către cei din jur care şopteau când o vedeau: curva satului…

Începuse să îmbătrânească. Ultimul bărbat o lăsase pentru o femeie mai tânără şi mai frumoasă ca ea, ceea ce îi adâncea şi mai mult cuţitul în inimă. Nu dorea decât puţină înţelegere, iubire şi protecţie.

…În cele din urmă, un bărbat a văzut în ea ceva. A început s-o placă. Ba, chiar a cerut-o în căsătorie. A refuzat categoric. Nu vroia să o mai lase încă unul… îi fusese îndeajuns suferinţa pe care i-au produs-o fiecare divorţ. Fiecare a fost o ruptură din inima ei, lăsând-o cu răni adânci.

Nu mai vroia să treacă pe acest drum bătătorit deja. Ar fi fost prea mult pentru ea…ar putea să înnebunească de data asta. Nu, nu se va mărita cu acesta. Dar ce vor zice oamenii ? Nu o mai interesează! Şi aşa au vorbit deja multe despre ea. Vroia doar puţină iubire şi înţelegere, puţină protecţie…

Sufletul ei era un vulcan gata să explodeze în orice moment. Mintea ei era încordată la maxim. Avea nevoie de dragoste.

Aşa a întâlnit-o Isus Hristos lângă fântână: o femeie însetată, însetată după o viaţă adevărată, după o viaţă cu sens, nu o viaţa în sens giratoriu, după o viaţă din abundenţă. Putea El trece nepăsător pe lângă această femeie ? Putea El să nu îi spună că Adevărata Împlinire era lângă ea, Cel care o înţelege era aproape, Cel care o protejează era gata să o ia sub ,, aripile Lui ?” Nu putea.

Două inimi băteau cu putere. Una căuta dragostea cu disperare. Cealaltă … disperată să ofere DRAGOSTEA. Şi…ele s-au întâlnit.

…Niciodată nu a fost mai frumoasă viaţa pentru samariteancă. Isus Hristos i-a refăcut viaţa, i-a dat ,,adevărata viaţă.” Acum nu se mai simţea o sclavă, sclava nimănui, si se simţea regină, regină cerului. Era fericită.

,,Femeia se naşte aristocrată, şi, dacă se dovedeşte demnă moral, este egală cu regii. Pentru a fi considerată regină, este de datoria ei să dovedească acest lucru prin caracterul ei excepţional. Inima ei, din natură sensibilă, trebuie împodobită cu alte lucruri care să atragă oamenii din jurul ei. Apostolul Petru vorbeşte şi despre ,,împodobirea inimii” în 1 Petru 3:1-4. Inima femeii trebuie să fie ca o podoabă, ca un giuvaier de preţ, care să bucure atât pe cei care o au, cât şi pe cei care îl privesc. Adevărata podoabă a unei femei nu este cea de afară, nu de puţină importanţă uneori, ci ,,omul ascuns al inimii, un duh blând şi liniştit”, care este de mare preţ atât în ochii lui Dumnezeu, cât şi în ochii oamenilor. O astfel de comoară vorbeşte prin însăşi existenţa ei, fără a-şi mai eticheta preţul. Femeia care prin caracterul ei moral se dovedeşte o regină, face din bărbatul ei un rege, şi el chiar ajunge să se simtă rege în prezenţa soţiei lui. Femeia care dovedeşte caracterul unei regine va face ca cei din casa ei, copiii, să se simtă ca nişte prinţi.

,, În spatele fiecărui bărbat mare, stă o femeie mare” se spune adesea. Cred că ar trebui să se schimbe acest dicton, şi să se spună : ,, Alături de fiecare bărbat mare, stă o femeie mare.” Femeile care îşi dau silinţa în fiecare zi să îşi dezvolte omul adevărat, cel din interior, dar să nu îl neglijeze nici pe cel din exterior, sunt demne să fie numite regine, bărbaţii lor să privească cu dragoste la ele şi să le spună: Te iubesc, regina mea !!!

 

Reclame

3 gânduri despre „Nobleţea unei femei

  1. ,, Femeia se naşte aristocrată “ scoate în evidenţă faptul că ea a fost creată să fie o fiinţă nobilă, nobleţe care se regăseşte în chiar cuvintele lui Dumnezeu din Genesa la crearea primilor oameni: ,, Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră .” – se referea la Adam . Femeia urma sa fie partenera de viata a lui Adam si totodata un fel de ajutor in diverse lucruri pe care acesta le avea de facut. Totodata femeia este mai prejos decat barbatul, pentru ca femeia a fost creata din barbat si pentru barbat, nu invers sau in alt mod, dar asta nu inseamna ca trebuie sa consideram femeia un fel de proprietate asupra careia doar barbatul poate lua decizii. Este intelept din partea femeii se inteleaga aceasta superioritate a barbatului si sa o respecte prin comportamentul ei si nu cand i se atrage atentia in diverse moduri ( lucru pe care lumea din ziua de azi il face exact invers, ajungandu-se chiar la o cerere de egalitate a barbatului si a femeii, ceea ce e o totala absurditate). Totodata femeia inteleapta este mai de valoare decat un intreg harem galagios si nechibzuit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s