ACCESUL INTERZIS! – sau despre neputinţa de a păcătui

Ţi s-a întâmplat vreodată să îţi propui să îl cauţi pe Domnul cu toate puterile tale? Sau, mă rog, ai avut dorinţa să îi fii plăcut lui Dumnezeu şi ai acţionat? Ai început să te rogi zilnic, să citeşti din Scripturi, să te gândeşti la lucrurile sfinte, să lupţi împotriva păcatului. Ai fost ispitit, dar ai încercat să rezişti ispitei de orice fel: tentaţii vizuale, tentaţii mentale, tentaţii de fraudă materială. Şi ai rezistat! Nu ştii cum, dar ai rezistat! Mi s-a întâmplat şi mie.

interzis1.jpgApoi a venit o depresiune emoţională, un hău al unor neîmpliniri, o oboseală acută şi ai zis în mintea ta: Aşa nu mai ţine! Vreau să păcătuiesc! Vreau să simt din nou gustul fructului oprit! Te-ai frământat, pentru că ai conştientizat că odată cu ,,plăcerea” vine şi DUREREA păcatului – simţul vinovăţiei şi al despărţirii de Dumnezeu. Dar era în interiorul o chemare de genul tremurului drogatului după drog, al cafengiului după cafea, al fumătorului după ţigară. Era ceva ce îţi cuprindea întreaga fiinţă, asemănător cu tremurul pe care îl avea fiinţa aceea urâtă din filmul Stăpânul Inelelor când îi apărea în faţă inelul din mâna lui Bodo, o cheamare nestăpânită şi greu de descris…Şi ai decis să păcătuieşti! Mi s-a întâmplat şi mie.

Dar s-a mai întâmplat ceva. Uşile pe care vroiai să le deschizi pentru a păcătui ţi se închideau în faţă. Exemplu? Dacă vroiai să te cerţi cu cineva, acea persoană nu avea timp pentru discuţii. Dacă vroiai să vezi nişte imagini senzuale, chioşcul tocmai atunci era închis, sau paginile electronice refuzau să se încarce; îţi era tăiat internetul fără să cunoşti cauza. Poate vroiai să furi ceva, şi tocmai în ziua aceea se anunţa că se va face control la poartă. Şi lista poate continua cu alte exemple. Mi s-a întâmplat şi mie.

Oare vrea Dumnezeu să ne comunice prin aceste porţi închise spre păcat un mesaj? Se închid acele uşi care ne permit accesul spre păcat la întâmplare? NU! CU SIGURANŢĂ NU! Atunci ce este cu liberul arbitru? Voinţa liberă este doar o teorie neaplicabilă?

Sfânta Scriptură ne descoperă răspunsul în cărţile poetice şi în cărţile de înţelepciune:

  • „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” – Psalmul 37:23
  • „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” – Proverbe 4:18
  • „Când Sunt plăcute Domnului căile cuiva …(…)… inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” – Proverbe 16:7-9

Răspunsul este în esenţă, aşa cum am văzut în versetele anterioare următorul: Dumnezeu te iubeşte atât de mult, încât nu vrea să experimentezi eşecurile şi durerea păcatului. El vrea să îţi întărească inima şi încrederea în faptul că poţi să mergi din victorie în victorie prin puterea pe care ţi-o dă Duhul Sfânt care locuieşte în tine. Mi s-a întâmplat şi mie.

Aşa cum ne spun sociologii, timp de 40 de zile putem întări un comportament sau un obicei bun. Dacă reuşim acest lucru, victoriile viitoare asupra aceluiaşi păcat vor fi asigurate. Şi acel păcat va deveni în viaţa ta un accident.

Şi totuşi…UNII INSISTĂM SĂ PĂCĂTUIM!!! Dumnezeu ne-a închis uşile spre păcat, şi conştientizăm asta. Nu avem putere să rezistăm tentaţiei…dar Domnul ne blochează accesul spre ea. Totuşi, noi insistăm, deoarece …deja VREM SĂ PĂCĂTUIM! Mi s-a întâmplat şi mie.

Aici a intervenit ceva – VOINTA. Dumnezeu a vrut să ne salveze de eşecul păcatului, de ruşine, ruptură, despărţire temporară de prezenţa Lui, pocăinţă, remuşcări, etc. Dar noi am ales deliberat să greşim. DELIBERAT. Asta înseamnă RĂZVRĂTIRE.

Păcatul tău şi al meu va fi iertat. Însă spiritul răzvrătit trebuie pedepsit. Este nevoie de nuia, de dăscălire, de spiritul pedagogic al lui Dumnezeu. Este principiul pedepsirii copiilor de către părinţi. Este spre binele lor. Mi s-a întâmplat şi mie.

……………………………………………………………………………………………

Viaţa poate fi trăită în etape sinusoidale: biruinţă – tentaţie – răzvrătire – pocăinţă – iertare- pedeapsă – biruinţă şi iar de la capăt. Dar poate fi trăită şi în etape în care biruinţa să fie doar deseori ştirbită de norul accidentelor repede trecătoare. E alegerea noastră.

Eu unul decid să nu mai forţez intrarea, când pe uşă găsesc mesajul cu ACCESUL INTERZIS. Dar la următoarea depresiune emoţională neapărat am nevoie de Domnul, de asistenţa Duhului Sfânt. Singur nu pot. Slavă Domnului că UŞA HARULUI este încă deschisă.

Reclame

2 gânduri despre „ACCESUL INTERZIS! – sau despre neputinţa de a păcătui

  1. Superb articol!
    Am fost si eu in aceeasi situatie. Imi amintesc si acum acele momente si…dragostea lui Dumnezeu ce m-a salvat.
    M-ai incurajat prin acest articol, a fost ca o piatra de aducere aminte.

  2. Multumesc pentru acest articol.Este genial…Si eu inca sunt in situatia descrisa in articol dar am inteles multe despre Vointa citind acest articol.Nu o sa mai fiu…asa cu duhul intelepciunii si al lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s