300 de cuvinte – ESENŢA UNUI GÂND în imnurile hristologice

cele-10-porunci.jpgAm decis împreună cu mai mulţi prieteni să deschidem o foaie. Pentru biserică. Şi pentru membrii ei. Adică, pentru noi.

Ne-am format un colectiv de redacţie, am împărţit foaia în mai multe părţi – fizic şi ne-am primit responsabilităţile pe tipuri de articole: pagina 1 – Poza bisericii şi versetul ei, pagina 2 – Editorialul, pagina 3 – Schiţe ale predicii din duminica trecută, pagina 4 – Misiunea Bisericii, pagina 5 – Mărturii şi pagina 6 – Diverse anunţuri legate de Biserică. Ei, na, că v-am oferit deja informaţii pentru a vă concepe propria foaie săptămânală. Să ne respectaţi patentul!

Problema nu a fost scrisul articolelor în sine, pentru că toţi cei care suntem cât de cât scriptologi ne-am pus pe articoluit, ci introducerea lor în pagină. Trebuiau scrise cu caractere suficient de mari pentru a fi lizibile, dar era important şi ca articolul să conţină cap, cuprins şi coadă. Adică introducere, conţinut şi final.

Aici am învăţat una dintre cele mai interesante lecţii despre esenţa gândului. Mentorul nostru, şi părintele foii, ne repeta mereu acelaşi lucru: ,,NU mai mult de 300 de cuvinte!” Uneori era mai generos, şi se putea ajunge şi la 340, însă mesajul era acelaşi: 300 de cuvinte! – esenţa gândului.

Îmi îndrept inima spre Sfintele Scripturi şi descopăr la primii creştini, purtătorii de cuvânt ai Bisericii primare aceeaşi dilemă: predicarea esenţei mântuirii.

Petru şi majoritatea celorlalţi ucenici erau ,,oameni necărturari şi de rând.” Obişnuiţi cu lopeţile bărcii şi uneltele de pescuit, degetele lor nu erau deprinse cu studiul Torei, ale Psalmilor şi ale celorlalte cărţi sfinte evreieşti. Totuşi, trebuiau să predice despre Isus, Hristosul trimis de Dumnezeu pentru mântuirea lumii.

Mărturiile lor erau interesante, incitante chiar. Duhul Sfânt se folosea de ele pentru a înmuia inimile ascultătorilor şi pentru a-i atrage spre Hristos. Dar…era o problemă. Trebuia să rămână ceva generaţiilor următoare. Ei nu ,,au pipăit, auzit, văzut…Cuvântul Vieţii” în varianta originală. E drept, au fost transformaţi de Dumnezeu şi au avut propria lor mărturie a felului supranatural cum l-au primit pe Hristos ca Domn şi Mântuitor al inimilor lor. Au experimentat botezul în Duhul Sfânt, lucrarea Rusaliilor.

Era totuşi nevoie de un etalon. O unitate de măsură care să bată acelaşi ritm în fiecare generaţie. Era nevoie de un al doilea Decalog. Ceva ce să unească bisericile. O normă care să exprime clar ce credeau ei, creştinii.

Această normă era esenţa – ESENŢA MÂNTUIRII sub forma unor IMNURI. Ce interesant foloseşte Dumnezeu cultura. Imnurile puteau circula din biserică în biserică, din casă în casă. Imnurile se putea memora uşor, datorită ritmului şi rimei. Imnurile se puteau cânta. Se puteau dărui generaţiilor viitoare. Imnurile reprezentau – esenţa gândului.

În Apus, în Asia şi până spre Europa, un bărbat călătorea neobosit din oraş în oraş. Era cărturar şi învăţat. Iubea Scripturile. Crescuse cu ele în mâini. Erau pâinea sufletului său. Iubea şi sinagogile, doar era evreu. Propovăduia neîncetat pe Hristosul descoperit în aceste Scripturi …din Genesa până în Prooroci. Psalmii îl arătau de asemenea pe Mesia, Mântuitorul tuturor oamenilor, evrei şi Neamuri.

…dar avea nevoie şi el de o esenţă a mântuirii, ceva care să fie uşor de reţinut de către evrei, barbari, greci şi romani. Erau imnurile – esenţa în câteva gânduri. Aceasta era o descoperire genială.

Pavel, apostolul neamurilor, a descoperit puterea esenţei – în imnuri, şi le-a folosit din plin. Unele imnuri care circulau în biserică le-a folosit şi le-a perpetuat, iar altele le-a alcătuit el însuşi.

300 de cuvinte – ESENŢA GÂNDULUI – să o descoperim împreună în Sfintele Scripturi, meditând puţin la imnurile hristologice din Noul Testament:

Filipeni 2:6-11

„El – Isus Hristos, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”

1 Timotei 2:5

„Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi.”

1 Timotei 3:16

„Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

1 Corinteni 15:3

„Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată.”

Romani 8:34

„Hristos a murit, a înviat, şi stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!”

1 Petru 3:18

„Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat.”

1 Ioan 2:1-2

„…dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

1 Ioan 5:11

„Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

300 cuvinte – reprezintă esenţa gândului. Şi esenţa se poate materializa într-un imn. Şi nu trebuie să cunoaştem Scripturile din scoarţă în scoarţă pentru a o predica. De ce? Pentru că nu trebuie decât să mărturisim cu toată încrederea că:

Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu

El s-a întrupat prin fecioara Maria

A trăit o viaţă fără păcat

A murit pentru păcatele noastre

A înviat din morţi a treia zi

A fost înălţat în cer

Stă la dreapta lui Dumnezeu

Atrage la El pe toţi oamenii care recunosc nevoia lor de mântuire şi îL acceptă ca Mântuitor şi Domn al vieţii lor.

Mi-ar fi plăcut să scriu toate cele de mai sus în 300 de cuvinte. Dacă vrei să fii relevant pe internet şi să ţi se citească articolele, e un sfat bun: ,,scrie esenţa în 300 de cuvinte!”

http://marcelsaitis.blogulmeu.net – Alergatorul cu faclie

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s