Dumnezeu are toate posibilitățile!

Dacă treci printr-o Vale a Plângerii, dacă ai rămas blocat într-un loc și nu mai ai putere să mergi mai departe, privește spre El, spre Dumnezeu. El este Infinit, Atotputernic, Atotcunoscător. El știe că ai rămas fără ,,combustibil” și că ți s-a năruit speranța. Roagă-L pe El să stea lângă tine și să îți deschidă ochii și inima pentru a vedea Resursele Lui, să te ridice, să te Mângăie și să te ia de mână. Atunci când descoperi că nu mai ai nimic, vei descoperi, de fapt, că cu El, ai toate soluțiile și posibilitățile, iar drumul este deschis. Dumnezeu să vă binecuvânteze! – http://www.misiunemadagascar.ro

Dumnezeu are toate posibilitatile

Viteza ucide: tragedia ultimului mohican

,,Pasiunea este păcatul tinereţii. Mândria este păcatul vârstei mijlocii. Prejudecata este păcatul celor vârstnici.”

Deunăzi am recitit cartea lui James Fenimore Cooper. Am retrăit-o ca în copilărie când, ascuns seara sub plapumă şi cu lanterna în mână, citeam cu nesaţ istoriile cu indieni şi un soi de cowboy americani, cuceritori de pământuri ale lui Karl May, cărţile fantastice ale lui Jules Verne sau alte minuni ale copilăriei şi adolescenţei. Dar vârsta îşi spune cuvântul. Cândva citeam aceste cărţi cu o inimă aventurieră, visând noaptea ce citeam ziua. Acum, reluând unele dintre ele, le privesc prin multiple filtre. Să fie oare prejudecată?

M-am tot gândit la Uncas – ultimul mohican, cât de ieftin şi-a vândut pielea în finalul cărţii. Îl văd de-a lungul solicitantelor acţiuni militare un tânăr calculat, disciplinat, respectuos cu cei mai în vârstă. Pe măsură ce acţiunile se derulează, tânărul începe să facă greşeli, la început minore, dar culminând cu o greşeală majoră, care l-a costat însăşi viaţa lui. Autorul îl descrie pe Uncas deseori prin remarcile bunului său prieten, vânătorul Ochi de Şoim, punând greşelile tânărului prieten indian pe seama tinereţii şi a pasiunilor nestăpânite.

Pasiuni? Da! Se pare că păcatul tinereţii este PASIUNEA. Nu mă refer la pasiune în sensul atracţiei sexuale a indivizilor tineri, ci la pasiune ca energie ce acţionează cu nesăbuinţă. Cuprinşi de entuziasmul de a-şi realiza anumite proiecte sau de a atinge anumite vise, tinerii nu mai procesează mintal pericolele în care se avântă. Cu cât este mai mare valul, cu atât este mai mare provocarea. Deşi mental şi-au propus atingerea unui anumit scop, energiile pe care le declanşează în îndeplinirea lui sunt de natură emoţională.

Pasiunea lui Uncas – ultimul mohican a fost dragostea pentru o fată albă – Cora, de a cărui lume îl despărţea o prăpastie de nedespărţit. Împins de pasiunea tinereţii şi a eroului, încearcă să o salveze – fără să mai analizeze pericolul ce-l pândea; disperat să o apere de moartea ce o aştepta – se pune neglijent în postura de a deveni victimă a unui sălbatic feroce şi sângeros, aruncându-se neînarmat în faţa acestuia (cartea Ultimul mohican).

Pasiunea lui Asael, un tânăr luptător patriot şi mercenar în armata împăratului David în a-l urmări pe marele luptător Abner – în ciuda avertismentelor acestuia de a se înarma şi de nu se măsura în luptă cu el şi cu experienţa acumulată…l-au ucis (2 Samuel 2: 17-23 – Sfânta Scriptură).

Pasiunea lui Steve Irwin – The Crocodile Hunter de a provoca diferitele animale sălbatice, în special crocodilii şi aligatorii i-au adus faimă, dar şi moartea prematură. Un erou mort este totuşi un erou…mort.

Pasiunea lui Amnon, fiul lui David pentru o iubire interzisă, sora lui vitregă Tamara şi nestăpânirea acestor pasiuni, culminând cu un viol a adus în casa lui David sabia, dezbinarea între fraţi, iar în final….Amnon a plătit cu viaţa (2 Samuel 13 – Sfânta Scriptură).

Oare care este vârsta până la care explodează din noi verva efervescentă? Când începem simţirilor să le cedăm teren în favoarea raţiunii calculate? Oare când se împuţinează energia, creşte viclenia, iar în timp înţelepciunea?

Nu putem fi nedrepţi cu tinerii care debordează de pasiune. Exemple abundă în tineri eroi care au riscat şi au atins culmea. Dar modelul general este că abia experienţa, vârsta, gesturile calculate aduc Everestul la picioarele omului.

Cine ştie, poate autorul – Cooper se regăsea în tabăra celor bătrâni când a scris cartea…şi privea cu prejudecată tinereţea, o vreme a pasiunii care este primejdioasă. Şi ne-a avertizat.

Evenimentele anului 2008: retrospectivă

Evenimentele anului 2008 în România – Ziarul financiar

Este sfârşit de an! Aşa cum se obişnuieşte în aceste ocazii, atât persoanele, cât şi organizaţiile îşi fac o analiză a anului pe care tocmai îl termină. Ziarele şi paginile de internet îşi afişează topurile, indiferent că analiza priveşte aspectul economic, social sau politica internaţională. Iată un top al evenimentelor principale ale anului 2008 luate de pe siteul Ziarul financiar.
1. Criza
2. Prăbuşirea titanilor de pe Wall Street
3. Cel mai mare crah din istoria bursei româneşti
4. Creşterea PIB pe semestrul I a sfidat criza
5. Piaţa auto s-a prăbuşit la finalul anului
6. Piaţa imobiliară, în declin
7. Barilul de petrol, de pe pisc în abis
8. Şocul investiţiilor străine: posibil 10 mld. euro
9. BNR revine în poziţia de creditor net
10. Alianţa şoc şi groază

Principalele evenimente din lume ale anului 2008

prezentate pe siteul Mondo News:
Anul 2008 a fost plin de evenimente in politica externa, de la proclamarea independentei Kosovo, la conflictul ruso-georgian, retragerea lui Vladimir Putin de la Kremlin si alegerea primului presedinte de culoare al Statelor Unite, reaminteste AFP, prezentand o cronologie a acestora…continuare

Topul principalelor evenimente ale anului 2008 prezentate de Evenimentul Zilei:

evenimentele-anului-2008

Evenimentele anului 2008 văzute prin lentila fotografilor

Poze ale evenimentelor globale politice, sociale, economice, poze din războaie, crime împotriva umanităţii, poze despre calamităţi şi experimente ştiinţifice. Unele dintre aceste imagini sunt şocante, de aceea trebuie să vă asumaţi responsabilitatea de a le privi sau să nu le deschideţi:  ISTORIA ANULUI 2008 ÎN FOTOGRAFII

14_17218837

h01_17311559

Esenţa Crăciunului Matei 1:18-2:12

Esenţa Crăciunului
Matei 1:18-2:12

Introducere
Evaghelia scrisă de Matei cuprinde 3 mari părţi:
1-3 Naşterea lui Iisus si copilăria
4-18 Lucrarea publică: învăţăturile, minunile, vindecările
19-28 Drumul spre Ierusalim: săptămâna patimilor, învierea şi marea trimitere

Schiţa predicii: se axează pe 2 întrebări puse textului de mai sus:
Cine este Pruncul?
Cine trebuie să fiu eu?

A. Cine este Pruncul?

1. Isus – Yeshua – Domnul care mântuieşte – 1: 21- ,,va da mântuire din păcatele sale poporului.”
2. Emanuel – Dumnezeu este cu noi – 1: 22,23 – un Dumnezeu personal
3. Împăratul – 2:2 – vezi Isaia 9:6 ,,Domnul Păcii”; împărăţia Lui – Apoc 7:9-17
4. Păstorul poporului – 2:6 – conducerea Turmei: Ioan 10
5. Preotul – 2:12, ,,i-au adus tămâie”; vezi Evrei 8:1; 9:11
6. Profetul – 2:12 – ,,i-au adus smirmă”; împărăţia Lui – Deut. 18 : 15-16

B. Cine trebuie să fiu eu?

1. Instrumentul – purtătorul de Dumnezeu: teotokos – 1:20, 24; 2:13-15; 2:19-23: Iosif şi Maria
2. Indicatorul – steaua Betleemului: 2: 2b, 9, 10: nu îşi etala strălucirea ei, ci indica spre altcineva mai strălucitor decât ea: Isus Hristos: 1 Petru 2:12

Concluzie
Sărbătoarea naşterii Domnului ne îndreaptă atenţia spre sărbătorit: Isus Hristos. Calităţile lui, originea lui divină, dar şi dragostea noastră, nu trebuie să aibă altă direcţie. Pentru că întruparea Lui reprezintă însăşi estenţa Crăciunului.

Călăuzirea stelei din Răsărit Matei 2: 1-12

Călăuzirea stelei din Răsărit
Matei 2: 1-12

Primul care a văzut această stea a fost Balaam – Numeri 24: 17

1. Steaua i-a condus pe magi la Isus Hristos – misiunea stelei – v. 2; 1 Petru 2:12
2. Steaua i-a condus pe magi la Scripturi – v. 3-6; Ioan 5:39
3. Steaua s-a oprit în locul unde era Hristos – v. 9; 2 Ioan 9

Schita dupa predica pastorului Dorel Crisan, Bis. Speranta, Cluj Napoca

Isus Hristos – Lumina lui Dumnezeu în întunericul nostru

,,Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” ( Isaia 9 :1-2)

Una dintre bucuriile sărbătorilor de Crăciun sunt luminile. Deşi nu s-a definit în mod public naşterea Domnului ca o sărbătoare a luminilor, undeva în subconştientul tuturor oamenilor care se bucură de aceste sărbători lumina ocupă un loc aparte : un înger strălucitor se arată fecioarei Maria să o binecuvânteze, îngeri luminând Câmpia Betleemului pentru a aduce vestea bună a Naşterii unor păstori, o stea ce călăuzeşte nişte magi din Răsăritul îndepărtat. Iar interiorul se reflectă în exterior : străzi luminate cu forme şi lumini multicolore în centrul oraşului, curţi cu pomi luminaţi, luminiţele de pe brazii ce împodobesc interiorul caselor, case conturate în benzi luminate.
Nimănui nu îi place întunericul. El aduce o stare de nesiguranţă şi inconfort, o stare de frică şi un sentiment al singurătăţii. El se poate manifesta în formă fizică – noaptea, sau, mai rău, orbirea. Dar există o formă de întuneric mai rea decât toate – întunericul moral, care afectează toată fiinţa omului şi îl direcţionează spre Tatăl întunericului – Diavolul.
Cu 700 de ani înainte de naşterea lui Isus Hristos, profetul Isaia striga deznădăjduit unui popor încăpăţât să se întoarcă spre Dumnezeu lor, adevăratul Dumnezeu – Lumina. Dar ei au refuzat chemarea plină de dragoste şi au ales întunericul. Astfel că profetul nu poate decât să constate decesul unei naţiuni fără Dumnezeu şi să pună diagnosticul : ,, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întuneric beznă” (Isaia 8.22).
Cine nu cunoaşte istoria, va face greşeala să o repete. De aceea este foarte important să vedem paşii greşiţi, dar şi pe cei buni pe care i-au făcut cei ce au călcat pe pământ înaintea noastră. Oare la ce întuneric se referea profetul când a constatat bezna ce domnea în jurul lui în ţara lui Iuda ?
Prima constatare a întunericului o vede în caracterul, atitudinile şi comportamentul greşit al oamenilor, indiferent de categoria lor socială. O privire retrospectivă asupra primelor capitole din Isaia ne descoperă că iudeii erau obsedaţi de materialism (Isaia 5 :8 ,,înşirau casă lângă casă,…ogor lângă ogor). Nu era supărat Dumnezeu pentru că aveau lucruri bune în viaţă, ci pentru că erau preocuparea principală a vieţii lor. Cele 6 vaiuri pe care le rosteşte profetul sunt lovituri de pumnal date inimii lui Dumnezeu iubitoare. Minciuna şi răzvrătirea constituie o altă latură a caracterului lor (Isaia 5:18-19); amestecul valorilor ,,numesc binele rău şi răul bine, întunericul lumină şi lumina întuneric” (Isaia 5:20); plini de ei înşişi, socotindu-se ,,înţelepţi şi pricepuţi” (Isaia 5:21); viteji când e vorba de ,,amestecat băuturi tari” (Isaia 5:22); corupţi până în măduva oaselor (Isaia 5:23).
Dar întunericul moral nu se opreşte aici. Capitolul 7 ne descoperă o altă latură a întunecimii sufleteşti, una care îl batjocoreşte rău pe Domnul: ,,refuzul de a se încrede în Dumnezeu şi de a se baza pe Cuvântul Lui”. Împăratul Ahaz, unul dintre cei patru domnitori pe care i-a prin profetul Isaia pe tronul lui Iuda cât timp a fost prooroc al Domnului în Iuda, a fost atacat de o alianţă militară formată din Israel şi Siria. Ahaz a cerut sprijin militar imperiului Asirian, refuzând să se încreadă 100% în promisiunea lui Dumnezeu că El îi va izbăvi. Poporul asirian, un imperiu în plină expansiune, nu a aşteptat invitaţia de două ori. A venit, a invadat nu numai Siria şi Israelul, dar şi-a vărsat puterea nemiloasă inclusiv asupra celor care îi chemaseră, asupra Iudei şi Ierusalimului. Doar harul lui Dumnezeu i-a salvat.
Supărarea lui Dumnezeu a atins punctul maxim în momentul în care poporul a început să caute călăzirea în direcţii greşite: la mediumi, la ghicitori, în ocultism. ,,Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc…” (Isaia 8:19). Oare nu aveau Legea şi mărturia? Atunci pedeapsa a constat în părăsirea poporului şi lăsarea lui în a-şi urma pornirile inimii spre întuneric şi împietrire. A venit apoi peste ei războiul, bolile, …, în final robia babiloniană.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Întunericul a fost alegerea lor!
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Găsim o lume asemănătoare şi astăzi? Găsim întuneric în viaţa morală a poporului nostru?
DA. Dacă privim societatea noastră, vedem întunericul peste tot. Adică nu vedem nimic din pricina întunericului.
Întuneric în interesul pentru ocultism, astrologie şi spiritism. Oh, cât de drag ne este Harry Potter!
Întuneric exprimat în violenţa pe străzile marilor oraşe. Crima şi-a găsit cuibul pe străzile înguste, dar şi în marile târguri.
Întuneric exprimat în rasism: între clase sociale diferite, între români şi ţigani, între români şi unguri.
Întuneric în căsătorii anormale: trăirea în adulter înainte de căsătorie, căsătorii monoparentale, copii abandonaţi, divorţuri timpurii şi târzii, avorturi în normalitate, homosexualitate.
Întuneric în afaceri: banul – unitatea de măsură a valorii, profitul este factorul motivator, omul este valoros cât timp este productiv, adâncirea diferenţelor între clasele sociale: bogaţii devin mai bogaţi, săracii devin mai săraci, ingnorarea zilelor de odihnă, muncă peste măsură.

Acest întuneric a venit peste noi, deoarece l-am lăsat pe Dumnezeu la periferia vieţii sau l-am scos afară din viaţa şi inima noastră. Am fost creaţi pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu – să trăim şi să reflectăm caracterul Său, dar am ales în locul luminii adesea întunerecul şi să trăim fără El.

Este timpul să ne punem întrebări: care sunt căutările inimii tale? În cine îţi pui încrederea pentru viaţă: în Dumnezeu sau în oameni? Cât din regele Ahaz este în inima ta? Cât de multă încredere ai în Dumnezeu pentru călăuzire şi direcţie în viaţa ta? Când ai vorbit ultima dată cu El despre ce se întâmplă în viaţa ta?
Dumnezeu a avut în cele din urmă un mesaj de speranţă pentru poporul Său:
,,Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz…. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor (Isaia 9:1,6,7).
…Un Tată nu îşi poate uita copiii uşor, un logodnic nu îşi uită iubita inimii…chiar dacă i-a fost infidelă. Nu putem judeca inima lui Dumnezeu. Ea conţine o dragoste mai presus decât înţelegerea noastră. Lasă ca această dragoste să te cuprindă şi Lumina Lui să lumineze fiinţa Ta!