Dezacordul este primul pas care facilitează conflictul. El poate presupune puncte de vedere diferite, cu privire la anumite aspecte care vizează modul de a fi sau de a gândi al persoanei. De asemenea, poate presupune şi simple neînţelegeri şi divergenţe minore.
Fiecare om are nevoi fundamentale: să iubească, să fie iubit, să fie apreciat, şi fiecare se străduieşte să-şi împlinească nevoile fiziologice în primul rând, şi apoi celelalte nevoi: de siguranţă, de iubire şi de apartenenţă. Conflictul şi dezacordul poate apărea în urma neîmplinirii anumitor nevoi, sau chiar a unei singure nevoi. Trebuie să descoperim ce nevoie încearcă cealaltă persoană să-şi împlinească şi să ne străduim să o împlinim noi.[1]
Alimentarea dezacordului este denumită ca fiind cea de-a doua fază a conflictului. Ea implică intensificarea dezacordului printr-o susţinere exagerată a propriului punct de vedere şi prin sublinierea accentuată a erorilor din punctul de vedere susţinut de partea cealaltă. Comunicarea devine defectuoasă, şi generează astfel o atmosferă tensionată care antrenează frustrarea şi ostilitatea reciprocă.
Conflictul presupune manifestarea unui comportament concurenţial exagerat şi accentuarea ostilităţilor care pot scăpa de sub control, alunecând spre agresivitate verbală sau comportamentală.[2]
Primul pas în arta rezolvării conflictului este de a privi conflictul ca pe o oportunitate de dezvoltare a relaţiei existente între cele două persoane şi de a căuta indiciile conflictului. [3] Conflictul este ca dinamita- poate fi util dacă este folosit în mod constructiv, dar poate fi distructiv dacă este folosit într-un mod neadecvat.[4]
Recunoaşterea unui conflict: se poate observa din comunicarea personală, relaţia interpersonală şi starea psihică a persoanei.
Dacă există o comunicare superficială, formală, marcată de nervozitate, cu replici din care răzbate tensiunea existentă, discuţii în contradictoriu, atunci se poate recunoaşte “plutirea” unui conflict în atmosferă.
Dacă la nivelul relaţiilor există rezervă, reţinere, ostilitate, agresivitate şi se evită unele contacte sociale directe, atunci conflictul nu este departe.
Dacă o persoană are o atitudine morocănoasă, este irascibilă şi predispusă spre supărare, atunci conflictul este inevitabil.[5]
Imediat ce ne aflăm într-un conflict, sau îl vedem declanşându-se, putem să alegem abordarea strategiei de rezolvare. Putem vorbi de o gestionare corectă a conflictului, cu rol constructiv, dar la fel de bine putem vorbi şi de o gestionare eronată a conflictului care va avea rol distructiv.
Filed under: Conflictul si situatiile conflictuale
Imi place blogul tau
Ca atare l-am adaugat si la mine in blogroll