CAPITOLUL 2: COMUNISMUL: ORIGINI ŞI IDEOLOGIE

Comunismul a fost una dintre cele mai controversate perioade din istoria naţiunilor europene. El a reuşit să se incube şi să se statornicească în societatea europeană, atât în vest, dar mai ales în partea estică, atât în extindere, geografic, cât şi în adâncime, în straturile gândirii indivizilor şi popoarelor. Deşi promisiunea lui se baza pe principiul ,,Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” , s-a dovedit a fi la nivelul aplicabilităţii un recipient al răspândirii terorii, durerii şi opresiunii. Idei pe care generaţii întregi de oameni şi-au făurit vise s-au dovedit a fi doar promisiuni utopice, dar fără un fundament practic, sau realizate pe premise greşite.

2.1. De ce a rezistat atâta vreme comunismul?

În final, comunismul s-a prăbuşit ca un castel din cărţi de joc, ca o structură construită pe nisip. Dar a rămas încă întrebarea care frământă încă minţile istoricilor şi cercetătorilor politici, o întrebare care se constituie ca un arc peste ultimele două decenii: de ce oare comunismul a avut o putere de cristalizare şi existenţă atât de mare în ciuda condiţiilor precare pe care le-a impus? A fost oare o orbire colectivă şi generală a generaţii de oameni care l-au trăit sau a avut ceva subsidiar care l-a intreţinut, o dorinţă ascunsă şi neîmplinită a unei lumi perfecte, un vis milenarist care se putea realiza doar în viitor?

2.2. Promisiunile comunismului: Manifestul Partidului Comunist, 1847

Pentru a înţelege mai bine abordarea prezentei lucrări şi pentru a a avea o viziune mai comprehensivă asupra comunismului, se cade să prezentăm mai jos promisiunile pe care Karl Marx şi Friedrich Engels le promovează în cadrul ,,Manifestului Partidului Comunist.” Acesta este un document teoretic şi programatic al socialismului ştiinţific, scris la sfîrşitul anului 1847 în Londra, la solicitarea Ligii Comuniste, prima organizaţie marxistă din lume, şi publicat în februarie 1848. Manifestul Partidului Comunist cuprinde scopurile şi programul Ligii Comuniste.
Principalele schimbări sociale pe care le prevede Manifestul Partidului Comunist sunt:
1. Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. Desfiinţarea dreptului de moştenire.
4. Confiscarea proprietăţii tuturor emigranţilor şi rebelilor.
5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mîinile statului.
7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producţie, desţelenirea şi ameliorarea pămînturilor după un plan general.

8. Egală obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.
9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a opoziţiei dintre sat şi oraş.
10. Învăţămînt public gratuit pentru toţi copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială etc.

Într-o viziune de ansamblu, manifestul expune noua concepţie despre lume a marxiştilor, rezumată la materialismul dialectic şi istoric, teoria socialismului ştiinţific, a luptei de clasă şi a rolului istoric revoluţionar al proletariatului.
Lupta de clasă este legea fundamentală a dezvoltării orînduirilor antagoniste. Capitalismul este duşman al muncitorilor (sau proletariatului) şi trebuie să se destrame. Victoria va aparţine proletariatului Partidului Comunist ca avangardă a clasei muncitoare.
Proprietatea privată de tip capitalist trebuie să dispară şi să devină proprietate colectivă, iar relaţiile sociale întemeiate pe exploatare şi asuprire trebuie să facă loc colectivităţii.
Manifestul Partidului Comunist cuprinde şi un capitol numit ,,Poziţia comuniştilor faţă de diferitele partide de opoziţie” în care critică principalele curente socialiste neproletare: feudale, burgheze, mic-burgheze, precum şi a socialismului utopic, expunînd bazele strategiei şi tacticii luptei politice a clasei muncitoare. Finalul Manifestulului Partidului Comunist se încheie cu o chemare pe care comuniştii o fac către toţi proletarii sau către toată muncitorimea din Europa, sintetizată în sintagma „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!“

COMUNISMUL ….CAPITOLUL 1: INTRODUCERE

Comunismul a fost una dintre cele mai controversate perioade din istoria naţiunilor europene. Deşi s-a dorit a fi o soluţie la economiile îndeosebi agrare ale statelor Europei Răsăritene, dar şi o reacţie împotriva regimurilor imperiale, el s-a dovedit în cele din urmă o soluţie greşită atât din cauza ideologiei sale, cât mai ales din cauza celor care au condus acestă revoluţie socială.

 O idee care iniţial presupunea o conducere proletară a ajuns în cele din urmă o soluţie totalitară, care a adus un regim extrem.
Stuctura pe care o vom urmări în cadrul acestui referat se va concretiza în trei idei distincte, dar care vor construi cadrul apariţiei comunismului în ţara noastră.
Prima parte a lucrării va sublinia câteva aspecte ale ideologiei comuniste, făcând o analiză a marxismului, ca bază a comunismului. De asemenea, se vor analiza câteva mituri care au stat la baza rezistenţei în timp a comunismului. Se va întocmi şi o scurtă incursiune istorică asupra rădăcinilor raţionaliste din epoca luminilor, care au precedat apariţia gândirii marxist-comuniste.
A doua parte a lucrării va cuprinde câteva idei legate de politica antireligioasă dusă de regimurile comuniste din Europa răsăriteană. Ea nu va fi o abordare istorică, cu exemple concrete, cât una ideologică, propunându-şi să vadă ce a însemnat religia într-o societate comunistă şi cum şi-a propus revoluţia comunistă să o sufoce şi să o epureze.

Ultima parte a lucrării va cuprinde o analiză istorică asupra situaţiei bisericilor istorice din România sub comunism, în special cu referire la persecuţia îndurată de acestea. Când ne referim la biserici istorice, pornim de la premisa că acestea sunt bisericile cu cea mai mare pondere în rândul populaţiei româneşti şi cu o istorie mai mare de trei veacuri în cadrul teritoriului geografic românesc: Biserica ortodoxă, Biserica romano-catolică şi Biserica greco-catolică.
Lucrarea se va termina cu câteva concluzii care vor fi şi un prilej de reflecţie asupra responsabilităţii de a ne făuri destinul ca şi popor, punând corect temeliile gândirii şi moralităţii.

Comunismul si agonia bisericilor istorice romanesti

Am sustinut luna trecuta lucrarea de disertatie cu titlul ,,Ideologia communista si agonia bisericilor istorice romanesti” sub coordonarea profesorului dr. Danut Manastireanu si contrasemnata de prof. dr. Vasile Boari de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca. Lucrarea s-a dorit a fi o privire asupra comunismului, in special cel din Romania, o privire asupra radacinilor marxiste ale comunismului, o instrospectie asupra fibrei ce a existat in comunism si i-a oferit rezistenta in timp (tipologia asemanatoare religiilor), o privire asupra raportarii bisericilor istorice la comunism si comunismului la ele, concretizata fie in acomodare cu el si un conformism comod, fie printr-un pret al jertfei si opozitie la ororile lui.
Cuprinsul lucrarii pe care o voi pune in secvente in cadrul blogului este urmatorul:

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE
CAPITOLUL 2: COMUNISMUL: ORIGINI ŞI IDEOLOGIE
2.1. De ce a rezistat atâta vreme comunismul?
2.2. Promisiunile comunismului: Manifestul Partidului Comunist, 1847
2.3. Comunismul: tipar mitologic suprapus peste structura gândirii umane
2.3.1. Definirea tradiţională a mitului
2.3.2. Tipologia mitului politic
2.4. Origini ale comunismului în secolele XVIII-XIX
2.4.1. Lucian Boia: Mitologia ştiinţifică a comunismului
2.4.2. Miturile recuperate şi transformate în Raţionalism
2.4.3. Coerenţa forţată a comunismului – altă perspectivă
2.4.4. Comunismul: un ideal utopic imposibil de aplicat
2.4. Asemănările ideologiei comuniste cu religia
2.4.1. Mesianismul
2.4.2. Mitul colectivităţii
2.4.3. Dogmatismul

CAPITOLUL 3: COMUNISMUL ŞI RELIGIA
3.1. Ostilitatea comunismului faţă de religie
3.1.1. Aversiunea faţă de religie în gîndirea lui Marx
3.1.2. Religia şi pericolele ei în gândirea lui Lenin
3.1.3. Principalele acţiuni antireligioase în comunism

CAPITOLUL 4: COMUNISMUL ŞI PERSECUŢIA BISERICILOR ISTORICE DIN ROMÂNIA
4.1. Istoria aderării României la comunism
4.1.1. Conferinţa de la Yalta, 1945 – România sub influenţa URSS
4.1.2. Guvernul comunist sub conducerea Dr. Petru Groza
4.1.3. Victoria comunismului: forţarea abdicării regelui Mihai
4.1.4. Principalele ,,reforme” ale comunismului
4.1.5. Politica de opresiune comunistă
4.1.5. Mişcări de rezistenţă anti-comunistă
4.1.6. Concluzii generale asupra comunismului românesc
4.2. Măsuri generale luate de comunism împotriva Bisericii
4.2.1. Distrugerea Bisericii în Rusia
4.2.2. Modelul distrugerii Bisericii preluat în România

4.3. COMUNISMUL ŞI PERSECUŢIA BISERICII ORTODOXE
4.3.1. Sintagma Biserică-Stat şi regimul comunist
4.3.2. ,,Naţionalizarea” Bisericii Ortodoxe Române
4.3.3. Înfiltrarea Securităţii în structurile Bisericii Ortodoxe
4.3.4. Dărâmarea clădirilor Bisericii Ortodoxe
4.3.5. Reacţii ale unor preoţi ortodocşi
4.3.6. Martirii Bisericii Ortodoxe
4.3.7. Concluzii referitoare la ,,bizantinismul” Bisericii Ortodoxe

4.4. COMUNISMUL ŞI PERSECUŢIA BISERICII ROMANO-CATOLICE
4.4.1. Regimul de toleranţă al Bisericii Romano-Catolice
4.4.2. Persecuţii ale ,,vocilor auzite în Occident”
4.4.3. Martirii Bisericii Romano-Catolice

4.5. COMUNISMUL ŞI PERSECUŢIA BISERICII GRECO-CATOLICE
4.5.1. Campania de denigrare şi intimidare a Partidului Comunist
4.5.2. Integrarea ,,forţată” în Sânul Ortodoxiei
4.5.3. Deposedarea Bisericii Greco-Catolice de proprietăţile ei
4.5.4. Clandestinitatea Bisericii Greco-Catolice
4.5.5. Martirii Bisericii Greco-Catolice
4.5.6. Lupta deschisă a disidenţilor
4.5.7. Decembrie 1989: Recunoaşterea Bisericii Greco-Catolice

CAPITOLUL 6: CONCLUZII

Scoala Biblica Elpis: un proiect pentru tinerii Bisericii Speranţa

Începuturile de an sunt un prilej prilenic atât pentru oameni: bărbaţi şi femei, cât şi pentru organizaţii de a-şi face planuri şi a-şi propune scopuri mici sau mari. Importantă este şi strategia de implementare a acestora cu paşi mărunţi în practica vieţii curente, altfel ele devin doar proiecte pe hârtie.

Un vis mai vechi al liderilor şi pastorilor Bisericii Speranţa din Cluj Napoca, un vis născut acum 19 ani, după cum ne-a mărturisit pastorul Bisericii, Ghiţă Amza, în discursul inaugural, a luat fiinţă în data de 10 ianuarie 2009. Este vorba de Şcoala Biblică Elpis – care şi-a găsit cadrul şi forma în sânul bisericii mai sus amintite. Un pas mic, dar hotărât de a veni în ajutor generaţiei care se ridică (generaţia C), dar şi o metodă de a folosi resursele puse în slujba bisericii de un grup de tineri dedicaţi acestui scop: pastor de tineret Ionică Avram, Cristi Borz, Ionuţ Benea şi Marcel Şaitiş.

Şcoala Biblică Elpis ,,şi-a deschis porţile” la peste 120 de tineri ai bisericii, elevi şi studenţi, care au trecut prin filtrul unui interviu personal şi a unor recomandări date de liderii bisericii, tineri hotărâţi să îl cunoască mai bine pe Dumnezeu – un Dumnezeu descoperit în Sfânta Scriptură, în istoria bisericii, dar să se cunoască mai bine şi pe ei înşişi în acest proces al formării şi perfecţionării.
Un pas mic…dar cu Domnul şi cu entuziasm şi dăruire.
Şcoala Biblică şi-a propus o programă de învăţământ de doi ani de zile modelată pe programul şi spaţiul de timp al tinerilor, urmărindu-se timpul de weekend şi desfăşurându-se ciclic din 3 în 3 sâmbete pentru primul semestru, iar în al doilea semestru din 2 în 2 sâmbete.
Materiile nu sunt foarte complexe, dar complete şi suficiente pentru a forma tânărului o privire de ansamblu asupra Scripturii şi de a atinge scopurile Bisericii: citirea Bibliei sistematic, cunoaşterea contextelor fiecărei cărţi, cunoaşterea doctrinelor de bază ale creştinismului, cunoaşterea crezului Bisericii Penticostale, elemente de psihologie pentru o bună consiliere şi funcţii ale leadershipului. Istoria Bisericii va întregii privirea generală şi va deschide o bună perspectivă a studentului asupra rădăcinilor comune ale Bisericii şi a legăturilor de colaborare cu celelalte Biserici spre împlinirea marelui scop: evanghelizarea lumii şi lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Deschiderea Şcolii Biblice a cuprins câteva evenimente importante: deschiderea oficială a cursurilor cu un gând de bun venit studenţilor

Viteza ucide: tragedia ultimului mohican

,,Pasiunea este păcatul tinereţii. Mândria este păcatul vârstei mijlocii. Prejudecata este păcatul celor vârstnici.”

Deunăzi am recitit cartea lui James Fenimore Cooper. Am retrăit-o ca în copilărie când, ascuns seara sub plapumă şi cu lanterna în mână, citeam cu nesaţ istoriile cu indieni şi un soi de cowboy americani, cuceritori de pământuri ale lui Karl May, cărţile fantastice ale lui Jules Verne sau alte minuni ale copilăriei şi adolescenţei. Dar vârsta îşi spune cuvântul. Cândva citeam aceste cărţi cu o inimă aventurieră, visând noaptea ce citeam ziua. Acum, reluând unele dintre ele, le privesc prin multiple filtre. Să fie oare prejudecată?

M-am tot gândit la Uncas – ultimul mohican, cât de ieftin şi-a vândut pielea în finalul cărţii. Îl văd de-a lungul solicitantelor acţiuni militare un tânăr calculat, disciplinat, respectuos cu cei mai în vârstă. Pe măsură ce acţiunile se derulează, tânărul începe să facă greşeli, la început minore, dar culminând cu o greşeală majoră, care l-a costat însăşi viaţa lui. Autorul îl descrie pe Uncas deseori prin remarcile bunului său prieten, vânătorul Ochi de Şoim, punând greşelile tânărului prieten indian pe seama tinereţii şi a pasiunilor nestăpânite.

Pasiuni? Da! Se pare că păcatul tinereţii este PASIUNEA. Nu mă refer la pasiune în sensul atracţiei sexuale a indivizilor tineri, ci la pasiune ca energie ce acţionează cu nesăbuinţă. Cuprinşi de entuziasmul de a-şi realiza anumite proiecte sau de a atinge anumite vise, tinerii nu mai procesează mintal pericolele în care se avântă. Cu cât este mai mare valul, cu atât este mai mare provocarea. Deşi mental şi-au propus atingerea unui anumit scop, energiile pe care le declanşează în îndeplinirea lui sunt de natură emoţională.

Pasiunea lui Uncas – ultimul mohican a fost dragostea pentru o fată albă – Cora, de a cărui lume îl despărţea o prăpastie de nedespărţit. Împins de pasiunea tinereţii şi a eroului, încearcă să o salveze – fără să mai analizeze pericolul ce-l pândea; disperat să o apere de moartea ce o aştepta – se pune neglijent în postura de a deveni victimă a unui sălbatic feroce şi sângeros, aruncându-se neînarmat în faţa acestuia (cartea Ultimul mohican).

Pasiunea lui Asael, un tânăr luptător patriot şi mercenar în armata împăratului David în a-l urmări pe marele luptător Abner – în ciuda avertismentelor acestuia de a se înarma şi de nu se măsura în luptă cu el şi cu experienţa acumulată…l-au ucis (2 Samuel 2: 17-23 – Sfânta Scriptură).

Pasiunea lui Steve Irwin – The Crocodile Hunter de a provoca diferitele animale sălbatice, în special crocodilii şi aligatorii i-au adus faimă, dar şi moartea prematură. Un erou mort este totuşi un erou…mort.

Pasiunea lui Amnon, fiul lui David pentru o iubire interzisă, sora lui vitregă Tamara şi nestăpânirea acestor pasiuni, culminând cu un viol a adus în casa lui David sabia, dezbinarea între fraţi, iar în final….Amnon a plătit cu viaţa (2 Samuel 13 – Sfânta Scriptură).

Oare care este vârsta până la care explodează din noi verva efervescentă? Când începem simţirilor să le cedăm teren în favoarea raţiunii calculate? Oare când se împuţinează energia, creşte viclenia, iar în timp înţelepciunea?

Nu putem fi nedrepţi cu tinerii care debordează de pasiune. Exemple abundă în tineri eroi care au riscat şi au atins culmea. Dar modelul general este că abia experienţa, vârsta, gesturile calculate aduc Everestul la picioarele omului.

Cine ştie, poate autorul – Cooper se regăsea în tabăra celor bătrâni când a scris cartea…şi privea cu prejudecată tinereţea, o vreme a pasiunii care este primejdioasă. Şi ne-a avertizat.

Program de citire a Bibliei într-un an

1 Timotei 4:13 ,,Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora.”

O BIBLIE UZATĂ DE MULT CITIT ESTE SEMNUL UNUI SUFLET BINE HRĂNIT.

Evenimentele anului 2008: retrospectivă

Evenimentele anului 2008 în România – Ziarul financiar

Este sfârşit de an! Aşa cum se obişnuieşte în aceste ocazii, atât persoanele, cât şi organizaţiile îşi fac o analiză a anului pe care tocmai îl termină. Ziarele şi paginile de internet îşi afişează topurile, indiferent că analiza priveşte aspectul economic, social sau politica internaţională. Iată un top al evenimentelor principale ale anului 2008 luate de pe siteul Ziarul financiar.
1. Criza
2. Prăbuşirea titanilor de pe Wall Street
3. Cel mai mare crah din istoria bursei româneşti
4. Creşterea PIB pe semestrul I a sfidat criza
5. Piaţa auto s-a prăbuşit la finalul anului
6. Piaţa imobiliară, în declin
7. Barilul de petrol, de pe pisc în abis
8. Şocul investiţiilor străine: posibil 10 mld. euro
9. BNR revine în poziţia de creditor net
10. Alianţa şoc şi groază

Principalele evenimente din lume ale anului 2008

prezentate pe siteul Mondo News:
Anul 2008 a fost plin de evenimente in politica externa, de la proclamarea independentei Kosovo, la conflictul ruso-georgian, retragerea lui Vladimir Putin de la Kremlin si alegerea primului presedinte de culoare al Statelor Unite, reaminteste AFP, prezentand o cronologie a acestora…continuare

Topul principalelor evenimente ale anului 2008 prezentate de Evenimentul Zilei:

Evenimentele anului 2008 văzute prin lentila fotografilor

Poze ale evenimentelor globale politice, sociale, economice, poze din războaie, crime împotriva umanităţii, poze despre calamităţi şi experimente ştiinţifice. Unele dintre aceste imagini sunt şocante, de aceea trebuie să vă asumaţi responsabilitatea de a le privi sau să nu le deschideţi:  ISTORIA ANULUI 2008 ÎN FOTOGRAFII

Esenţa Crăciunului Matei 1:18-2:12

Esenţa Crăciunului
Matei 1:18-2:12

Introducere
Evaghelia scrisă de Matei cuprinde 3 mari părţi:
1-3 Naşterea lui Iisus si copilăria
4-18 Lucrarea publică: învăţăturile, minunile, vindecările
19-28 Drumul spre Ierusalim: săptămâna patimilor, învierea şi marea trimitere

Schiţa predicii: se axează pe 2 întrebări puse textului de mai sus:
Cine este Pruncul?
Cine trebuie să fiu eu?

A. Cine este Pruncul?

1. Isus – Yeshua – Domnul care mântuieşte – 1: 21- ,,va da mântuire din păcatele sale poporului.”
2. Emanuel – Dumnezeu este cu noi – 1: 22,23 – un Dumnezeu personal
3. Împăratul – 2:2 – vezi Isaia 9:6 ,,Domnul Păcii”; împărăţia Lui – Apoc 7:9-17
4. Păstorul poporului – 2:6 – conducerea Turmei: Ioan 10
5. Preotul – 2:12, ,,i-au adus tămâie”; vezi Evrei 8:1; 9:11
6. Profetul – 2:12 – ,,i-au adus smirmă”; împărăţia Lui – Deut. 18 : 15-16

B. Cine trebuie să fiu eu?

1. Instrumentul – purtătorul de Dumnezeu: teotokos – 1:20, 24; 2:13-15; 2:19-23: Iosif şi Maria
2. Indicatorul – steaua Betleemului: 2: 2b, 9, 10: nu îşi etala strălucirea ei, ci indica spre altcineva mai strălucitor decât ea: Isus Hristos: 1 Petru 2:12

Concluzie
Sărbătoarea naşterii Domnului ne îndreaptă atenţia spre sărbătorit: Isus Hristos. Calităţile lui, originea lui divină, dar şi dragostea noastră, nu trebuie să aibă altă direcţie. Pentru că întruparea Lui reprezintă însăşi estenţa Crăciunului.

Călăuzirea stelei din Răsărit Matei 2: 1-12

Călăuzirea stelei din Răsărit
Matei 2: 1-12

Primul care a văzut această stea a fost Balaam – Numeri 24: 17

1. Steaua i-a condus pe magi la Isus Hristos – misiunea stelei – v. 2; 1 Petru 2:12
2. Steaua i-a condus pe magi la Scripturi – v. 3-6; Ioan 5:39
3. Steaua s-a oprit în locul unde era Hristos – v. 9; 2 Ioan 9

Schita dupa predica pastorului Dorel Crisan, Bis. Speranta, Cluj Napoca

Colinde romanesti